Georgeta TUDOR: Întrezărire… în ÎNTREZĂRIRI

De mic copil îmi plăcea să compun, cu diferite ocazii, versuri sau povestioare. Prin clasa a șaptea, pentru că scrisesem poezia ” Greul trebuie învins”, pe care profesorul  meu de matematică, regretatul Florin Armeanu, o menționase în cuvântul său la un consiliu profesoral, ca un îndemn, directorul școlii de atunci prof. Gheorghe Andrei m-a prezentat poetului Mihai Negulescu, invitat la o activitate culturală, ca pe o posibilă viitoare autoare de cărți. Numai că traseul meu în viață avea să fie altul, chiar dacă talantul îl primisem de la Dumnezeu, dar pentru o vreme l-am îngropat la rădăcina copacului existenței mele terestre. Anii au trecut, fără vreo performanță în ale scrisului, doar ce trimiteam sporadic la câte-o revistă locală sau centrală articole cu teme educative.

Ieșind la pensie, în 2011, am căutat la rădăcina copacului, în speranța că Dumnezeu nu-mi va lua talantul pentru că nu l-am înmulțit și-mi va mai da o șansă. Șansa a fost atunci când am descoperit că în satul natal Vernești, unde m-am reîntors după 1990, cineva înființase un ziar local Curierul zoreștean, în 2010. Așa a inceput colaborarea mea cu Eduard Sârbescu, fondatorul, editorul și redactorul șef al publicației sătești, eu având misiunea să asigur articole pentru paginile de Școală, Spiritualitate, Cultură și Prin prisma observatorului. Dar minunea n-a ținut prea mult pentru că, fiind un proiect de voluntariat, fără nicio susținere financiară și morală din partea autorităților locale, apariția ziarului a încetat în primul an de pandemie 2020, exact când ar fi împlinit un deceniu. Mă obișnuisem ca, lunar, să găsesc subiecte pentru paginile ziarului și să le scriu. Dar a fost ca și pentru mine să funcționeze expresia : ” Când o ușă se închide, se deschide tot Universul”. Un simplu telefon a fost de ajuns să întrezăresc o colaborare cu INTREZĂRIRI . Prietena  mea de la Iași, Marcela Tomescu, fostă învățătoare în primii ani de activitate la Pârscov, mi-a vorbit cu atâta mândrie și entuziasm despre cărțile scrise și primite de la cel ce i-a fost elev, nimeni altul decât cunoscutul scriitor și critic literar prof. Gheorghe Postelnicu, care i-a înseninat anii senectuții, îndemnându-mă să-l contactez. La capătul firului… eteric mi-a răspuns o voce caldă, încurajatoare și-am înțeles că talantul îl poți folosi la orice vârstă, dacă mintea îți funcționează la parametri normali.

În Universul care mi s-a deschis, am descoperit că, chiar dacă la nivel global gregarul este în expansiune, există și oameni care nu-și trădează individualitatea așa încât, prin contribuția personală în ale scrisului, au  făcut ca  proiectul inițiat și înființat cu zece ani în urmă de minunata familie pârscoveană a prof. Elisabeta ( nume biblic) și Gheorghe (nume sfânt) Postelnicu să ajungă la calitatea pe care ar fi apreciat-o și marele înaintaș Vasile V. Voiculescu. În paginile revistei ÎNTREZĂRIRI, cititorul găsește subiecte din diverse domenii, așa că nu se poate plictisi, ci, din contră, își pune neuronii la treabă șă înțeleagă și chiar să rețină ce-a vrut să transmită autorul. Prin bunăvoința redactorului-șef al acestei prestigioase reviste, căruia îi mulțumesc și-i doresc sănătate și putere de muncă, am descoperit numele unor persoane cu care m-am intersectat de-a lungul vieții, fie în cancelaria liceului D. Filipescu, unde am funcționat 36 de ani, fie la activități culturale la B.J. V. Voiculescu sau la C.C.D Buzău.

La mulți ani, ÎNTREZĂRIRI! La cât mai multe numere valoroase și apreciate de cititori! La mulți ani colectivului de redacție și colaboratorilor!

Georgeta Tudor

Lasă un răspuns