Raiul tot, plin cu năluci!
Mă împiedic de amăgire și mă-nec în nefiresc,
sângerând pe frunză toamnei pasul ultimei dorinți,
cioburi ruginind…regrete nu mai vreau și e firesc,
să privesc în alte timpuri, către ochii tăi fierbinți.
Timpul zboară ne-nțeles,cu aripi dospite -n sânge,
herghelii de cai sălbatici rătăcind prin zodiac,
între resturi de-amăgiri și un apus care se frange,
despletesc dureri rămase într-o zodie de Rac.
În abisul nedreptății brațul meu s-a frânt în două
și-am simțit cum plânge iarba, printre umbrele de cruci,
înainte să mai crezi că e frig și-o toamna plouă.
îți mai las ceva cu acte… Raiul tot, plin cu năluci !
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)
12 octombrie 2019