Amnezia alte-i veri…
Mă dezbrac de primăvară și de iernile cu ger
simt privirea cum se frânge… metastaze de tăceri,
Adormită, neputința ca icoana într-un ungher
tihna încă-i consecvenţa, amnezia alte-i veri.
Dezolant prezentul cere un acord de evadare
însă ploile sunt aspre și mă arde -n piept otrava,
Curațându-mă de vină, orice zi e o- ncercare
și mă bântuie regretul viselor de mucava.
Tropote de herghelii, îmi dezlănțuie tot pulsul
paradoxul neputinței răstignește conștiința,
Demnitatea încă-i trează și exorcizează ceasul
o confuzie de gânduri, mi-a înfipt în piept …credința!
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)
5 iunie 2019