Vedeţi-vă de contextul interbelic. Mâine o luaţi de la capăt. De-oi isprăvi şi pagina asta, de nimeni citită, mai ales necitită de mine. Am auzit ce n-ai spus. Fumul cât îl iubesc. Nu-ţi mai da aşa, că de-aia-ţi ies zăbăluţe. Pară-ţi bine de ilizibilitatea premeditată a scrierii. Şi n-ai avut timp să deschizi tomul. Calcuri interioare, cinstea dinaintea politizării (mor a cădea în poncife conştiente, intelectualizez reluctanţele delicateţei întâmplătoare). Antifraţi. N-am nimic cu nimeni, de copil. Ţigană justiţie a iadului, teze şi extemporale. De lume nefiind capabil, o urăsc şi eu ca omul.
Uite cum îl priveşte clarinetistul. Douăşpe pulovere am spălat şi o bluză. Danseze după internaţionala. Rajasthanizare. Joc de oase. Reîncarnare zero. Osteofit. Mi-au luat-o razna muşchii, am gândit mai bine în somn, oricum, fericirile, makarios, ananda. Un copil mi-a zis, îmi bag pula-n mă-ta, ai greşit numărul, mi-a luat piuitul, n-am mai ştiut ce să mai zic, asta se-ntâmplă în oraşul nostru, printre ruine, îţi dai seama ce mediu.
În Caracas, columbieni nemarquezieni şi un francez. Şah prin descoperire. Ai pulover roşu. Fie-ta a ţinut cu tine şi uite că nu stăm de vorbă, Jane, strigi, clo-clo, iar Jane, bum-bum. Madam Leibovici ştia că tu nu duceai găinile la haham, le tăiai, luai banii, dacă te prind jidanii mei, te omoară, ţi-a zis. Evitarea de sine mi-aţi învăţa-o din renunţarea princeps. Nici lanţul nu mai rentează. Aţi greşit vâltoarea. Pedagogia ai trecut-o, filologia e bună, dar să ştii ce vrei, hai că mă duc, zboară cu o umbrelă. Schimbările nu mai sunt de noi, nu mai suntem de ele. Copiii şi ne-au luat-o înainte în blazare. Uită-te şi tu la bulgari, ritmuri caracase, case luxemburgheze.
Am învăţat-o cum să rupă mâinile colegelor. După carieră, funeralii. Te văd la politehnică, la aeronave, cât eşti de înalt, nu toată lumea vrea să se facă doctor, poet. Cum e cu artele plastice, fanatici şi pile etnice. Mă superi şi te supăr. Creierul o fi având dreptate în veşnica-i temniţă pomenire, morţi număraţi numai de morţi din fir a păr. Rockerii vin la şcoală cu şoferi personali. Spălatul vaselor mi-a făcut foame de murdărie. Mesteacăne, nu mă umbri alb. Mesianismul bumerang şi alţi canonici sufi. Te-am visat film pustiului, mă înşelai cu pustiul vecin, homeopatul ţi-a trântit uşa în nas.
Greca fides, nula pides, capilaritatea socială, jumătate din viziri, albanezi, inclusiv Sinan. Revoluţia imagologică a exilului din Paris, 1848. Nici eu nu văd departe, atunci să ne apropiem. Lup virgin mieilor pater. Portrete şterse pe strasse. Nu se găsesc coşciuge în Slobozia. Salve/Salva Parvi/Parva Romuli/Romula Nepos/Nepos. Ultimă primordialitate, pliseuri populare, nuduri în luptă. Perdea albă, jumătate întuneric.
Ucid pe zece dolari, prieten, atunci te ucid gratis. Ce ne costă un gest, gata, am terminat, ba încă. L-ai asasinat asasinându-mă, arcada umflată de stafii, visai zgomotul gemului de vişine. Hropanova nu prea auzea şi nu auzise de Rusoaica lui Gib. Singurătatea lui Onisifor. Antonescu la ingineri. Imagologie paramilitară. Copiii nu ştiu mai nimic despre părinţi. Când mi-a murit prietenul, nu crezuse a fi chiar drumul, drumul nici acum nu crede a fi chiar moartea-i. Toţi suferim cum suferă drumurile astea ucise într-una, nici nu mai facem deosebire între trecători şi trecătoare.
Fata asta, dacă umbla cu un ungur, o detestau şi ungurii şi românii. Te-ai dus cu nevastă-mea în studio. N-am picioare frumoase. Stăpâna era de părere că aşa iubeşti tu. Chiar avea nevoie de sanscrită. Naşul a avut un accident. Făcută dragoste când nefăcute mai toate. Speranţe de artă lăsate în pace. Camionul călcându-mă. Care-o fi la rând. Pe tine nu te îneacă teiul. Căldura tropicală anihilează şi mireasma crinului păianjen. Greu de lotuşi, pulberea ochilor, prânzul violului, anii postinzi, veşti din mintea capetelor căzute.
Ce-am decăzut de la propoziţii, şi mai visez compoziţie. Mi-ai închis geamul, că e prea mult curent în casă. Facem şi revoluţia, faceţi-o dumneavoastră. Clubul celor fără mamă, inaugurat. Du-te şi te îngroapă singur în Singapore. Gata fregata, Pascal în flăcări. Flaut filmat din spate, în plan îndeprtat, profil feminin, ochi închis în ochi închis în ochi închis. Expoziţia ceramică de viruşi, preferi azteci, e o nebunie să fii om, sarea am iubit-o. Cristina lucra muntele Fuji de pe o vedere pe porţelan. Fereastra spre prieteni verzi, urcasem roşuri aziline. Să dărâme foişorul, nu, că e monument. Kipling, pe Mântuleasa. Sub foişor, spre insulă, pilotul de război de-a ucis marinarii de pace.
Pe Ornamentului s-a pus ploaia. Fie-ţi gândirea nemonotonă, ţipătul Asiei, fără fulgerul serii, neconsolându-te, sfârşesc în tine, din când în când, azi de la sine, tunetele aşezându-se bolbotinelor, furtuna cea mai noroioasă. Frunzişuri frunţile punctate la mir, tilaka întru Durga, ananda comanda Olanda, reunoştinţă sunetelor, fumul înghite iatagane, silabe către cuvinte, ochi cuvioşi în duh, îţi place muzica.
stare de linişte
stare de linişte foşnetul plopilor umple-l agale
păsări înfoiate pe muchie tăişul zale
ce de sfârşire apele peritonitei prezise zică
haramul întors zadarnicei fugi fulgerând furnică
te-ai supărat pe crab mi s-a părut că luni
treisprezece iunie o mie nouă sute şaptezeci şi trei suni
o fi fost altă zi de aici a ieşit scandal copii
cum vă petreceţi clipele cu zodii prostind vecii
primul rând şi mai apoi
o vedere de copii
fraţi de gârlă fără noi
păsările să mai fii
veri pădurii fără lup
poate vara asta zdup
mi-e şi frică să vorbesc
de urzoiul bătrânesc
buduroiul ars topirii
cerilor de-ai modela
bujorii cu trandafirii
vetrele la cer pe-aşa
crâng închis pe dedesubt
dealul cancerul l-a supt
sânul sănii şaua strungă
umăr umbra nu-l îndungă
lungi litanii rouă anii
sufletul la han cu hanii
spune-mi sărutarea iar
cu tătarul de la ţar
muzica îl vindeca
pe moşii spre Moscova
Avicenna Cantemir
cum mă mir nedat la mir
în lungime povestii
gârla fără de copii
orbului vederi la surzi
stol ologului de sturzi
ia din lotcă matcă gotcă
mângâie-te mare potcă
râmnice coline Roma
băutorilor de soma
până-n fruntea cozii e
amrita ambrozie
arăţi plină de fior
artă a trezirilor
oase-ntregi
de tuaregi
anticoncepţionale
cancerale
canarale
ajuta-te-aş pe afet
numai strânsă în corset
bătăi pe cai
pe lunci în mai
vag mai latră
ruptă şatră
de-arată
şi mai lătrată
ce-am tuşi tu şi
fumul ci
cât pe-aci
ne nimici
dimineaţă numai nor
colacul nesalvator
în valul aviator
cade-ţi capul
de-a casapul
dintele
cuvintele
fierbinte le
sfintele
nu le rece
pântec sece
noduri stoarse
senin-ar-se
Pietrei Arse
nopţi govinzi
cui mai vinzi
ritmice
schimnice
paradei
Radei
Ucigaş cugetătorului, precadavru angorului. Nu mă pot dezlipi de terţine cavernoase. Jalonierii ţin un fanion – pe ei, pământul, până-i izbeşte elicea ori coada. Mi-a părut rău de bătrânul bolnav, ucis, şi de monsegnior. Îmi vine să sar un rând, ca pentru altceva. Rupea hârtiile onorifice, franţuzoaica-l părăsise, cu prietenul de bridge, şi-şi bea spirtul din laborator. How the Chinese love walls! Mandalay, obiceiuri din Thule.
Personajele se vor săruta cu şobolanii. Everybody speaks to somone else. Le-ai luat mierea şi ai dat-o la vecini. Fumează cu mine. Dar ne răpiseră fata, cereau nouă sute lunar, sunaseră o nemţoaică şi secretara de la cadre.
o capră imensă căprarul pierdu
în cântecul fetei din Xanadau
infirmiera şi jalonierul
se întâlniră a bate fierul
mătura-n parte
de vizitiu
vise de noapte
pe viu transcriu
apropiindu-se de ziar
s-a ros nerumegatul căprar
cuvânt frumos îmi venea
sweig da esel fata insista
Clasa a doua, landtag, nimic alles kla, du-te-n bye-bye mă-tii, completase juronul. Plecarea consumată, cal alb, o bucată de zid ţi-o smulsese Cristina mică. Sunetul clopoţelului, pauză, hai la ore. Eşti acasă, coane, coana ta tocmai vine. Kubla Khan, cadavre romantice. Nu ştiu Pasărea, vedem proiectele, ne revedem frumuseţile atelierului. Repetăm necuviinţe cumnecumologice. Kulturarbeiter ştia să dezinfecteze balta, n-avea viză. Am dat un telefon, fără răspuns, consăteanului. Discutasem mai ales pictură. De-o viaţă mă străduiesc să nu spun nimic. Nu văzuse tapiseriile artiştilor.
Ce viaţă frumoasă, dramatică a avut. Rasă estică. Opriţi supravegherea respectaţilor. S-a terminat şi apa. Dau drumul la chiuvetă, trezesc papagalul. Câinele m-a înţeles, ocolindu-mă respectuos. Changed visibleness. Sorry, tată, mă duc la Parisul vesel. Oră necunoscută, nicio vizită, carne de actor, asasinatul serii. Zi şi noapte, piesa. Bibliografia tăcerilor înfrăţite. De-ai fi vrut să fii, totuşi, căprioara norilor în zori, înainte de teza la matematică.
N-aţi pus vidra înainte. Vorbire în cioc de raţă. Nu-i place rochia de banchet, e galben materialul. Mult mai beau, trenul plin de cadavre fără dinţi, uraniul Băiţei, axele lui Haret, 1878, Paris. Aibi răbdare. Să ud şi eu floarea asta, că s-a fleşcăit. Şi macii, ca să vezi ce turgescenţă trecătoare. Coadă la vată. Vreau să-mi trec prin stomac două cepe, nu, am o nară mai umflată şi-mi miroase, mănâncă salam, bea un ceai, usturoi verde, am o frază cât modern hleb.
naratori durerii inflate deneîmpreunarea târâşurilor judecă şi tu dacă mai ai la ce spulberându-te generaţii ucise în singurătatea-le cui mulţumire cum şi de unde să mai citeşti o carte românească filme hai-hei-ho muzică lasă te latră la uşă glorie muncii noastre antivoi vedeam petalei ardenţa către petală dracul în grevă în rest numai la cap ţi se păruse oricum altfel după cancer mai sută la sută postumă suflarea adevărată după trei zile nu vă voi mai cunoaşte mormânt durează-ne mileniului niciodată spală-ţi picioarele ispăşitorule ţap din miş-fărâmiş rău îmi pare c-am fost om raselor nefast sindrom bine-mi pare să fi fost rostul fără rost de prost sub călcâi feţe de neam altuia gutui în geam
Aici se încheie (pagina) caietul nostru, iar eu l-am început, eu îl termin. Azi vineri 5-VI-1987 eu am jucat fotbal cu cls a IV-a – E, am jucat leapşa şi baţa. Radu
1986-87 / 2010