Excerpte din cărți ale lui George Anca
DODII 18 – 58 /
construcţia femeii bune
o am tradus de un minut
Orfeu îi cântă-n văi de strune
a răsări fără trecut
n-o mai cunoşti şi ce i-ai spune
copiii vi s-au petrecut
mai mult pământ duminici lune
o săptămână blândă luth
puţină lume zgomot mediu
trei tei în curte către toamne
o amintire drept remediu
ori niciodată te condamne
montan al verii noastre sediu
inexistent n-ai dat-o doamne
închinare înaintea femeii străine
frumoaso înţelegi cuvântul
vezi e o şoaptă de la ceruri
pentru auzul tău neştiutor
poate sunt blestemat să se vestească
iubirea mea în toate încăperile
şi să răsune până-n vârful munţilor
dar ţie să îţi pară de neînţeles
tălmacii ştii şi ei mi s-au împotrivit
şi zac de-acum sub steagurile albe ale mele
un mort o moartă nu mai ai pe nimeni viu
un schingiuit de ură neamul îngropat
ascultă-mă nu te feri atâta
curând o să te urâţească foamea
aşa cum te înfometează frumuseţea azi
de ce să-ţi fi rămas dator destinul
doar ţie dintre fiii-mpărăţiei dispărute
pe fratele-ţi iertându-l singur şi-a dat moartea
mai înainte ţi-o fi poruncit în limba voastră
să mai trăieşti în amintirea tuturor
Zalmoxe-i numele fiului tău
de îl vei zămisli pun datină
să nască toate semenele tale nume
de mai nainte puse prea cu drag visate
Zalmoxe spune-i zi-i Zalmoxe
şi-n fire vino-ţi taci să nu uiţi
Zalmoxe ţi-l înseamnă în minte
şi frânge-te ca şi cum asta
ţi-e dăruirea mea iubirea
Zalmoxe-i darul tău Zalmoxe
e de ajuns atât să ştii pe limba-nvingătorilor
nimenea nu o să-ţi vorbească
în numele cu numele Zalmoxelui
nu plânge nu Zalmoxe
fii născătoarea-i fii Zalmoxe
şi nu te prăpădi Zalmoxe
înviază-te Zalmoxe
IBSENIENII Roman
Depastişare
( din notiţele Claudiei)
Flaubert este un scriitor bun, dar nu atinge cerinţele clasei muncitoare.
O zi din viaţa lui Heminguei: s-a sinucis.
Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, cel mai liber scriitor în viaţă. Toţi cei care se arată mântuitorii societăţii în carte apar ca nişte bestii, pentru autor, nimeni nu mai este curat. Eugen Ionescu a scris: Paul Goma este un Soljeniţ român. Firea lui Goma devine un arbitru cu mari crudităţi. Dă în libertinajul de tranziţie care spală creierii… Cum ne povestea el în celulă Giois şi eu dormeam. Goma, în Jurnal, e un Savonarola. În realitate, a fost cel mai represat în puşcării şi cel mai exilat la Paris. Pe mormântul lui Eugen Ionescu scrie: Cine mă salvează? poate Iisus. La moartea lui Mircea Eliade: Cărturarul lasă în urmă cărţile, a luat cu el limba română vorbită; era starea de graţie a limbii române. Paul Goma vorbeşte despre cei care nu mai vorbesc româneşte într-un pamflet…
Dintre toate temele realismului şi libertăţile scriitorilor, una ar fi: cum se poate spera să se retrăiască marile experienţe creatoare ale culturilor mari şi mici prin lectură şi meditaţie? Opriţi ca vasul zugrăvit/Pe-o zugrăvită mare (Samuel Cambridge); Sufletul îi este obosit de orice, numai de credinţa în Dumnezeu şi de iubirea arzătoare pentru om nu este obosit (Thomas de Quincey); Hercule preschimbat în rândunică (Paul Valery); În braţele zeilor am crescut (Johann Christian Friederich Holderlin); Mi-e uneori ruşine ce slabi suntem în lume (Alfred de Vigny); Negru soare – melancolia (Gerard de Nerval).
Lev Tolstoi a vrut să-şi dea pământul oamenilor. A fost în România. Războiul şi pacea există între francezi şi ruşi, război condus de Napoleon. Ana Karenina este simbolul feminităţii dincolo de libertate.
Când iei opiu, îţi lucesc obrajii. Baudelaire, Edgar Poe îl imită pe de Quincey. Bogăţia unei naţiuni e dată de suma viciilor ei. Vicioşii sunt concurenţi ai vindecătorilor. Cea mai tuberculoasă ţară era Anglia. Laudamum a fertilizat literatura. Crima se consumă cel mai mult în filme, unde o crimă e mai frumoasă decât alta. Nu Raskolnicov face crima, ci ortodoxia, ruşii, Dostoievsky. Rhyme – Rima marinarului din vechime. Puşcăria literaturii, râsul în puşcărie, perversiune. Păcatul în literatură se transformă în viciu, ne face părtaşi la o anumită mântuire.
Literatura nu mai e a zilelor noastre, dar noi o aducem la zi. Propagarea s-a realizat în Revista sec. XX. Statuia este un dans împietrit. Socrate compară dansatoarea cu o flacără. Dansatoarea lui Hercule este o rândunică.
TU IBSENIENII III
DIALOGOS
Tu:
Uit că am 28 de ani, acum, iubindu-ne, nu observăm că sunt cu 6 ani mai bătrână, iar timpul ne-o deschide ochii şi cu ei gura. Dacă m-ai iubi mereu, nefericirea n-o să-şi bage nasul între noi. Poţi crede că am trăi alături într-un vis, că ne-am întregi unul pe celălalt? Numai dacă credem asta înainte de a o face trebuie să ne căsătorim.
Ce bine că am mai primit o scrisoare de la tine! Mă speriasem, erai arţăgos şi rău, şi ai tot dat în mine de m-ai năucit. Noi n-avem nici trecutul, nici viitorul, să fim fericiţi măcar acum. Unde eşti tu? Mi-ai spus să merg pe Frunzei. Te-am căutat, te-am aşteptat tot pe leagănul ăla, ştii care, dar a trebuit să plec, pentru că au venit alţii să ne ia locul, şi m-au alungat. Te-am căutat şi prin troleibuze, şi pe străzi, şi în vântul dinspre Cheia. Nu erai tu. Eram tot eu singură, fără tine şi totuşi cu tine. Mă învârt de colo până dincolo fără rost, şi abia aştept să deschizi iar uşa şi să vii. Aş vrea să fii mâine aici. Am fi mers la Pusnicul. Au ieşit ghioceii şi viorelele şi îi pasc căprioarele în lipsa noastră.
ZĂPEZI HAWAIIENE Ibsenienii vi
Forum
Biblioteca Naţionaă Pedagogică, Dlui Director, George Anca
Domnule George Anca, sper că aţi văzut, în Tribuna Învăţământului (3 numere, mai)studiul despre „Reforma…”, în care vă mulţumesc pentru procurarea „Legilor”. M-a mirat faptul că nu m-aţi sunat, în legătură cu aceasta, şi de altfel de mult nimeni de la dvs nu m-a mai contactat (deşi,între altele, am văzut în Trivium că aţi avut interesante reuniuni la care aş fi putut asista:despre Eminescu–relativ la care mi-aţi re-publicat un articol şi am avut cel puţin o piesă,radiodifuzată–sau relativ la „Ibsen”–şi mi-am amintit că vă sugerasem să vizitaţi fjordurile etc.).Că s-a petrecut ceva e cert, vă şi prevenisem că vor fi intrigi, mărunţişuri, ca să ni se strice relaţiile (am descoperit că şi noua mea editoare-pacoste–care mă face să o apreciez ca pe un înger pe Angelica, faţă de ea– s-a introdus şi la dvs.).Însă, dat fiind un anumit protocol,desigur cunoscut de dvs, care aţi lucrat şi în diplomaţie, eu nu v-aş fi scris, dacă nu m-ar obliga o situaţie pe care nu o pot admite şi sunt nevoită să „protestez”. Adică: aţi publicat, acum, Lucrările Conferinţei (pentru care spuneaţi, repetat, că v-am susţinut,vara trecută,când eraţi deprimat), iar în aceste volume aţi introdus „Key-note address” a mea (anterior publicată, în Trivium! ), drept o COMUNICARE, într-o SECŢIE, FĂRĂ A-MI CERE ACORDUL ! Eu am acceptat să particip (cum se cădea, la statutul meu şi în limitele ne-specializării mele în „Bibioteconomie”!) cu o KEY-NOTE ADDRESS, INVITATĂ, ÎN PLENARĂ (cum am fost invitată la câteva importante CONGRESE!), iar dvs mă puneţi în situaţia ridiculă , INACCEPTABILĂ şi NEACCEPTATĂ de mine, de a figura cu o „comunicare”, pe care v-aş fi trimis-o ca atare, nu ca invitată, şi NU ÎN PLENARĂ (adică, m-aţi eliminat din compania dlui Văideanu–-care s-a lăudat, plenar, cu succesele sale din era Ceauşistă–sau cu dl.Bunescu, ori Irina Petrescu etc., ei toţi „demni” să fi vorbit „în Plenară”!!! Nu pot înţelege, orice „explicaţii”aţi dori să-mi daţi, mai ales că nu mi-aţi cerut acordul (firesc pentru orice persoană, fără a fi considerată „dificilă” etc!!) ;era, de altfel, mai firesc să nu mai publicaţi acel text prea lung, căci îl publcaseţi în Trivium! Mi-aţi adus, repetat, multe elogii în publc ( şi v-am considerat sincer, mai ales că, nu rareori, în străinătate, ori aici, înainte de 9O,spuneau şi alţii cam la fel; dar dvs aţi spus ceva inedit, adică m-aţi asemănat cu M..Eliade, în sensul că, la fel, sunt om de ştiinţă şi scriitor.Oare la fel aţi fi procedar cu M.Eliade? Vai, cum?! Pentru a remedia cât de cât situaţia şi a nu mă obliga la reacţii pe care nu mi le doresc, vă cer ca : să scrieţi o Errata, pe care s-o introduceţi, volant, în volumele încă neexpediate, iar pentru celelalte să o trimiteţi prin e-mail ori poştal la adresele unde aţi distribuit volumul: „Errata. Dintr-o eroare pe care o regretăm, textul Dnei Prof.Dr.Docent T.Slama-Cazacu , care o fost în Programul Conferinţei o”KEY-NOTE”, invitată în Şedinţa Plenară, a fost greşit introdus–la p…..- ca o Comuniocare, la Secţia de Biblioteconomie”
Aştept, Domnule Anca,o confirmare a acestei Errate, cu dorinţa, în ceea ce mă priveşte, de a ne păstra bunele relaţii, SCOP PENTRU CARE ERRATA şi DiSTRIBUIREA EI ESTE O CONDIŢIE SINE QUA NON. Cu bune urări, T.Slama-Cazacu
TIGRULUI Roman-operă
ACTUL I
NEFERTITI
Ola, jai, ahoe! Tango azi-mâine. Borges, pacifist din militari etc. Zi de zi se degradează Parisul, degradarea ne afectează sentimentul, acuma mergem la Moulin Rouge, aici vin curvele, aşa se numeşte, c’est pas pareille, România este paria Europei, de la Termini la Napoli, schimbarea gărzii, Grotta Azzura, bistro roumain, Madelaine, venea nenea Aurel cu Tanţi, cam aşa-i Parisul, Gare du Nord, tiempo del destino, nebunul de la răstoacă tot el cântă tot el joacă în Notre Dame de Paris. Cuentar una storia. De ce e comică victoria celui slab asupra celui puternic? Ezeiza. Care râzi şi nu cobeşti? Cum atragi ce ţi se întâmplă şi eşti ce pierzi, ce găseşti. Anca stă la Lancaster. Aqui descausan los restos del Capitan general D Jose de San Martin y del soldado desconoscido de la independencia !Saludalos!
ACTUL II
SUEDEZA
Taie, rupe din el, ia, tată părince, fă-mi şi mie o dezlegare, două. Le-a ars primăria, valea, jalea. Sască-n casă, noaptea fură, ziua jură, barbă roşă, drac la poştă. Am să-ţi fac nişte linguri. Are părintele de cărat, mă duc să-l ajut. Să ai mai mulţi morţi decât vii, pământul sufletului meu nears. Rică mai face transpoarte cu calul, mai cară câte-o căruţă de fân, de coceni. La Goleşti, apa aproape, o iei cu găleata, aici are 7 m da’ e bună. Dă-te mai la lumină, lângă geam. Ăl bătrân doarme. Îşi drege tusea. Pentru roada pământului. Pentru cei ce călătoresc pe mare. Moşul se bagă la Ţie, Doamne. Sfânta îngropare cu cântări să o cinstim. Mort ai fost socotit cel ce ai omorât moartea. Noroc pe sub busuioc de fum înnodat. Şi ai născut pe fiul cel fără de ani. Tămâia bate busuiocul, nu mă bate. În vremea tămâierii ţi s-a arătat îngerul, prooroace Zaharia.
Ţi-am scris un roman, Elinia, despre viaţa mea de mano-depresivă nediagnosticată o jumătate de secol. Până mai recent îi castrau chimic pe bolnavii psihici şi îi puneau să înfieze copii sau să se corcească cu alte rase. Sunt sinucideri în lanţ. Mă pricep la Nash. Nu poate face nimic decât lâncezi. America îmbolnăveşte şi pe cei sănătoşi de nervi. Serotoninul lipseşte, aşa de rău te simţi încât îţi poţi pune capăt zilelor, eşti mort de viu. Să n-avem vorbe! Teodorina (ca şi Teodora) nu câştigă nimic măritându-se, ba este chiar în pierdere. Ele au nevoie de un îngrijitor, sau să fie şi el bolnav afectiv, sau catolic care nu are voie să divorţeze. Şi Teodorina şi Teodora pot avea prieteni, fără să stea împreună tot timpul, în stilul suedez sarbo. De când ai ajuns tu la concluzia că numai măritată este bine?
ACTUL IV
PARVATI
(Kumarasambhava de Kalidasa, apud M. R. Kale) Uma – U ma (O, nu) – , una cu Parvati, fiica muntelui Himalaia, în floare, cu sâni grei şi coapse elefantine, are voce melodioasă, frumuseţe nepământeană. Narada o (pre)vede mireasă lui Shiva. Cu încă două fecioare, se face preoteasă pustnicului. În ceruri, zeii îl slăvesc pe Brahma, trimorf, nenăscut născător, logos vedic început cu Om, îl ascultă numindu-le posomorârea pe rând, iar Vorbzeu-Vachaspati, desemnat de Indra, numără relele demonului Taraka, arestator de plăcere al soarelui, lunii, vântului, anotimpurilor, râurilor, riturilor şi virtuţilor: o, Atotputernice, dă fiinţă celui ce va distruge demonul. Dorinţa vă va fi împlinită, nu acum, nu de mine, ce l-am nutrit a nu muri aici şi-n altă parte are a fi distrus. Căutaţi a abate mintea lui Shiva de la pustnicie la nuntă cu Uma şi fiul lor, în fruntea voastră va libera fecioarele captive ale cerului
GITAGOVINDA de Jayadeva
Versiune de George Anca
cântecul 19
de spui fie şi-o şoaptă pe dinte luciul lunii
răpune întunericul grozav
cu dor a bea nectarul buzei fremătânde se uită
la luna feţei tale ochiu-mi de cocor
dulce frumuseţe uită cearta mândria ţi-e nedreaptă
dintr-odată dragostea îmi arde inima în flăcări
dă-mi o gură din lotusul gurii tale să beau
de adevărat eşti supărată sat pe mine
atunci mă junghie cu lunga unghie
mă spânzură-n braţe muşcă-mă cu dinţii frumoşi
fie împlinită plăcerea pedepsei
tu eşti a mea cunună laur tu eşti a mea viaţă vie
tu eşti a mea coroană aur în oceanul vieţuirii
aproape mai aproape şi mereu la pieptu-mi mai acum
aşa te roagă de jar inima-mi
lotus albastru ochiul tău fragedă femeie
apoi roşu de supărare lotus
de m-aprinzi săgetându-mă cu foi de iubire
krishna fiind din azuriu mă împurpur
nestematele lucind pe amfore de ţâţe
aprindă-ţi asemeni coardele inimii
şi cingătoarea peste rotundul pulpelor clinchetând
proclame comanda de foc a dragostei
piciorul tău braţ de flori de hibiscus inima-mi arde
pe vatra artei dragostei trupeşti
murmură lasă-mă talpa cu lac să-ţi ung
încă mai pătimaş să străluceşti
pune-ţi piciorul pe creştetul meu veşted reînflorindu-l
dezveninând amorului jindul
lăsaţi-l umbră vindecătoare de dogoare de soare
de dragoste cât pământul
frumos drăgăstos vorbi cel pe Mura învins-a
către Radhika aste cuvinte
slăvite de Jayadeva în cânt cu bucurie bucurând
muieri supărate luare aminte
îndurerato iartă inima-mi plină numai de tine
de ţâţele şi pulpele tale pietroase de nimeni
altcineva cu noroc decât cel fără trup înamorând-o
iubirea mea îmbrăţişărilor te dăruie cu dorul
împătimit-o rupe-mă cu dinţii striveşte-mă pe sânii
împrunaţi înlănţuie-mă în viţele braţelor
muiere aprigă te uită cinci săgeţi amorul
străpungându-mă lăsându-mă fără suflare vie
chip de lună precum arcul sprâncenei încruntate
ţi-e şarpe negru cumplit fermecător şarpe
de numai ambrozia buzelor tale junimea
o întremează ferind-o de primejdia şerpuind fermecat
trecuto în van neliniştindu-mă cântă în schimb cvarta iubirii
gureşă copilă priveşte-mă de dor topeşte-mă convorbind
frumoaso alungă-ţi mânia pe mine nu mă alunga la mânie
nebuno nebun iubita mea ţi-e îndrăgitorul adorator
bandhuka în floare ţi-e buza obrazul în luciu madhuka trădătoareo
ochiul roză de rază-n azur plutind peste lotuşi albaştri
nasul tău seamănă florii de sesamum dintele iasomie de alb
cu-al tău chip înflorit încincit se-narmează amorul lumile cucerind
ochi galeşi Madalasa chip luna luminând Indumati
mers lumii drag Manorama pulpe paltini umblători Rambha
îmbrăţişare Kalavati sprâncene focoase Citralekha
oh tu pe pământ presus de junele zâne-ale zeilor frumoaso
bucuraţi-vă întru Hari înfruntând pe Kuvalayapida
de ale Radhei ţâţe pline fruntea elefantului i-a adus aminte
cum atunci năduşind şi o clipă ochii zăpăcit închizându-şi-i
văzându-l aşa învins învins învins strigase Kamsa în hohote
Versiune de George Anca
DODII PE VIAŢĂ Opera omnia
te gândeşti la Ofelia
te gândeşti la Ofelia soră-ta şi Puşi
să fi fost şi Ionuţ da dom’ George
cioclul & Yorick nelăsaţi pe scenă
vai cum îşi aprinse Ofelia ţigara
cetăţenia inspiraţiei sufocaţi scapeţi
ce de mai lume mormântală pân’ turla
confetii de schije represiei confederate
p’euforic vulcan de prin Reunion
avem mare nevoie de trădători
pentru distracţia poporului dispărut
îmi vine nepotul la tine la teatru
regizorule cum îl învăţ să meargă
Titania ba melancolicul ba de bois
ştiam de vis p’amurg as you kike it
versuri găsite prin păduri a recita epilog
thousand clowns the spirit of my father
multiplicarea actorilor jucând diferenţe
Merchant of Venice pe Broadway
le petit poisson învârtit de Brâncuşi
pe Leda filmând-o cu multă răbdare
ce fel iar fiinţă p’ucise păpuşi d’otravă
bonapartişti incineri Iahwe n’al oricui
unison diapazon tata Ion pe bidon
din Marin geamăn ţin mort la chin
tatăl vostru în cerul nostru
mama noastră zoroastră
repetă retezarea spiritulităţii
suntem obişnuiţi cu schizofrenia
m-am întâlnit cu el pe stradă şi nimic
adică nu ştii pentru cine vând
abandon pân’ la cer nenăscuţi nici Oedip
cum el te-ar fi trimis a-l reconcepe
embrionul joacă hind Rosalind
lumina cât ne-o înzili catapeteazma
castraţii lui Haendel eunucii spre Brecht
trepanatorului oiumul mohican
Pooja scrise amen după Bhagavan
ardent podar lacului pe sub dig
duminică du-te peste drum la
mironosiţa întocmai cu apostolii
AVATAR 12 dodii mume
Mama Sibiu
Opreşte-mă, mamă, la vamă, Sibiu cu paznic Tolstoi, pe strada Jean Racine, maestre ale depresiei în grup, călimări sparte. Ne-om fi stins. Ghinturi. Galbenul cornilor. Prologul, replicile, pastişele. Noroc de soare, mobile de oase, ologul ridicat din cerşit. Camera lui Kadrey tapetată cu piele de om. A doua şchioapă înre bisericile din Surdeşti şi Plopiş. Sari înaintea paznicului, aschimodia conţilor.
Tocmai că am sărit pe Jean Racine. Dusă la Sibiu să vândă rachiu lui Nicu Steinhardt. Daună mama, paznicul, să refacem târgul. Mama e Elisaveta, paznicul controlorul, socrul Tavi Ghibu. Panta prăvale uscăturile. Kairos, paznicul maicilor. Doarme tineretul în case de munte. Îşi pierduse vocea, mă chemase să-i citesc. Vă dau şi d-stră ziarul Tolstoi.
EMINESCU YAMA
Luceafărul, poemul mai mult al nemuririi şi mai puţin al geniului rece, propune trei ipostaze principale. Hyperion se ştie, este, şi tentaţia vieţii îl determină când să nu mai vrea să fie, când să rămână în lumea sa, nemuritor. Cătălina, Dochie modernă şi turpidă, are voinţa sublimă de a se înconjura cu nemurirea (Fata în grădina de aur voia chiar s-o îmbrace: “Fă-mi dar de nuntă nemurirea ta”). Drumul astrului este încercuitor: “o urma adânc în vis / De suflet să se prindă /…/ Se apridea mai tare / Şi s-arunca fulgerător, / Se cufunda în mare” etc. Naşterea luceafărului din cer şi din mare, din soare şi din noapte se alătură banal izvorârilor involuntare. Cătălina le pierde din vedere. A treia atitudine, cea a lui Cătălin, este contrară lui Hyperion. Cătălin renunţă la naştere şi la nemurire:
Vom pierde dorul de părinţi
Şi visul de luceferi.
Hyperion, purtându-şi nemurirea, îşi improviza naşteri inutile, Cătălin se vrea nenăscut, deşi muritor. Copilul de casă, însă, încărcat de viaţă erotică, trezeşte silă faţă de marivaudage-ul lui prea apropiat faţă de dorurile cerului. Prin aceste subordonări ale caracterelor faţă de raporturile cu nemurirea, poemul are feţe deosebite şi ceea ce nu e luciferic e rizibil în ordine tragică.
În poemele dacice, viaţa nemuritoare concurează geneza şi stingerea universală… Sarmis, Decebal, Arald, “copilul rege al codrilor de brad”, Dochia, Călin Nebubul, şi cei mai mulţi eroi mitici eminescieni, de altfel, există exemplar prin tragism nesecat. Cea mai groaznică răscruce pentru liniştea tăiată de împreunarea lumilor este şi cea mai vast reprezentabilă fantastic sau simbolic: viaţa şi moartea, plantate într-un acelaşi, să-i zicem, archaeu. Între viaţă şi moarte e întârzierea nemuririi; dar nemurirea nu e nici viaţă, nici moarte, ci, uneori, şi una şi alta, polarizând cosmosul dacic. Expresiile nemuririi, ca revenire la viaţă sau plecare spre moarte, sunt mai multe în poezia lui Eminescu. Două fascinează îndeosebi, anume: vorbele magice ale magului din Strigoii – …”Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânţă de lumină” – şi începutul poemului Mureşan, publicat separat de Maiorescu – “Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă”.
LA GIOIA Canon
1989. Lucia se machiază acasă, în spital, în bibliotecă, dacă mă iubeşti lasă-mă săptămâna asta. O fi ajuns în peştera de tâlhari pe iertările praşilei, săpăliga pe-a doua zi. Cămaşa asta ai purtat-o şi tu, ange plein de bonheur. De aniversare, arase ce-a mai rămas din grădina părintească. Câinele rosese un şiret şi ciorapii. Ştiaţi că sfinxul e de sex feminin? al lui Pasolini vorbeşte româneşte. Mâna lungă îmbrăţărată a femeii din Harappa, sculptorul orb în vizualitatea poemului. În război, am tras cu arma-n sus, ai trădat ţara, da. Ce căldură în Babadag, era crăpat pământul. Mama Vela are viză americană, nu-şi mai operează cataracta. Pe când Sfânta Duminică îţi ceruse miluinţă spre a-ţi întoarce destinul, răscrucea vremilor tale se muta şi nu mai treci, nu te mai întorci, ca de-o ruşine, altfel fostă ascunsă fericire, năprasnică, după urare popâie de tinereţe, ne-om petrece din necaz în necaz pe după iluzii de patimă şi cumsecădenie. Se înserează mai de vreme ca-n Baia. Leuştean în Tirol sădindu-ţi, între Cernăuţi şi Darjeeling, de ce dracu’ vorbeşti nemţeşte, citească-l o crăiasă, fie sănătoasă, bătrâne secol, pe noi tot la o parte ne-ai dat, o să-ţi fie până la urmă urât. Ne aruncăm prin uşi în cunoştinţă de prea multe praguri. Ţinusei cartea un an, mai ia-o două săptămâni, e bine să te reîntâlneşti cu cei mari, n-ai nevoie să spui nimic, se aude tot, crezi în linişte, nu există, n-ai de nici unele liniştit, te-ai pomenit numărând, a câta zi, până-ntr-a câta, de neînţeles parcă şi netulburaţilor călători, molipsitoare atingeri, tempo di amore, n-are decât nesănătatea asta
să mântuie şi duşmanii. Ce copil nu l-a văzut pe dumnezeu şi apoi l-a uitat, însăşi vederea este uitarea lui dumnezeu, bătrânii se văd văzând ce nu se vede, ce n-au văzut, scoaterea ochilor cuvânt cu cuvânt, faimă de faimă, vizualizarea sfinţilor părinţi în pustnicie. S-a bucurat taică-meu că n-am mai plecat la Londra. Augustin s-a întors din Darmstadt. Ferdinandeum. Să te întorci la gustul vedrei, tu, Purice. La noi în grajd a fost o iapă Venus şi dintr-o neglijenţă a rămas gestantă. Uitasem ceva în România, la Teremia, am făcut drumul întors-dus până-n India într-o zi, fusese şi o beţie, mă învârteam, lumea râdea, până eu n-am mai râs, m-am învârtit în sens invers, de două ori. Străbăteam cu o americancă, ne luase şi poliţia, care mai apoi ne premia, prin Wili Meinz, fata venise pentru yoga, mai era una, le comparam şi nu-mi părea frumoasă nici una. La parola rivoluzione. Arsură pentru arsură, cumetre. Secţiunile începute de dimineaţă, Damşii, cafea, palincă, pe cine vezi ai mai văzut, n-ai citit meditaţia Gangelui cu vocea din an a lui Ion Creangă, cearta ceţei, plumb nescris. Se ştie numele celui mai frumos cântec răspunsul sub dârele roşii de aer în cultul morţilor calzi. Nu mai e nici o derivată, coteşte în sus, a pornit-o spre zenit. 18 decembrie: câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare. Raza universului, 200 miliarde ani-lumină, se dilată cu 300.000 km/s, în fiece secundă se naşte o galaxie. Ghilotinat cum ştim cu toţii. Cine poate merge singur de la un loc la alt loc se numeşte fiinţă, cine nu poate merge singur de la un loc la alt loc se numeşte lucru, Humuleşti-Ipoteşti-Bucureşti, jumătăţi de vieţi-caractere-salvare, moartea aflată în drum spre libertate prin Timişoara, ţipătul maimultului prin văile cultului, trenul de refren cu noxe călătorului Zalmoxe, purulenţa cerebralitate sub gloanţe euforizante compensator, glonţul pierderii de sine nu contează, pe Plantelor, pe Mântuleasa, nu ne-a lipsit la nici unii război, revoluţie necondusă de nimeni, poate piere numerus clausus, ai carte ai libertarte, umărul drept în umărul stâng, partidul proştilor cu preşedinte cel mai prost, a venit să ne sperie, restitutio, oare cine-o fi purtând acum căciula mea, fata are urcior la fiecare ochi, nu intraţi în lupta pentru putere, fata strică becul de la tataie, n-are cloşca idei, Milano adoptează Bucureştii, glosolalie, ceai cu lapte, noi suntem poporul joscudictatorul, îmi lipseşte ce-i lipseşte câmpiei, ce e un pimp, n-aş fi acceptat să se omoare oameni nici dacă aş fi fost biblioteca însăşi, diwali şi crăciunul nu se mai sărbătoriră în compoundul nostru, defecţiunea de plural a reflexivului lui Christos Dumnezeu să o dăm, lume de graniţe ce doar ştiurăm, toată noaptea de anul nou şah cu portarul Răducanu nenumărându-ne maturile, animal farm, sfântul Vasile prohibitorul divorţului.
MATA TRINIDAD
povestea cea mai dulce
o fi cea pe care ştiind-o
o auzi ca pentru prima oară
şi maică-mea asta tocmai în Trinidad
nici nu ştiu al cui copil sunt
da’ nici mama asta n-o
fi ştiind taică-meu cum o fi
these are the empty sentiments
aici se cântă ori se delirează
voi face o notă aparte
şi-aşa suntem şi pe sfârşite
stau în mama dracului
diamant luceafărului
întâmplări paleative
m-or fi simţind şi ele pe mine
oi fi şi visat-o pe Veta
cum te cunună soarta în insulele
din cealaltă parte a lumii
origine depărtată în spaţiu
din ce în ce şi în timp
îmi datorez curajul mamei
de-o zi regăsită din 76 când
îşi murise cancerul şi noi
din sfert în sfert de veac remamizându-ne
cum o nimbează şi tulpanul
cum aşteaptă bhajane şi se
gândeşte la mine ca mine la ea
ne spunem în gând destule
disimulate de întâmplare
cum nu ne-am fi văzut ba da
ce veşti şi acasă şi niminea
cum că nu înflorea lămâiţa
decât lângă de pe aici viespăriţa
trestia vraişte de alături m-o
năclăi şi pe mine jos din bhajan
am lăsat programul în poiană
pundit se conturbă către România
Kabir fie-ne mama
pe lotus în groapă în scrum
sufletul tău mântuind
cinci secrete melodice
am de gândul amiezii
din amiaza ashram
îi spusei Platei la mulţi ani
satsanga şi mai mult sadhana
dedicaţie cunoaştere experienţă
şi raga o porni jyoti
pe vântul după-amiezii
bhajan tot luminăm
de sufletul armoniei
mera jivan kavit hai
o viaţă cerească trinidadiană
PĂGUBAȘII LUI ȘIVA
Eres pentru Continua
27 ianuarie 1981, Delhi
(…) Aveam de mers în New Delhi, la școala Shiv Niketan, a doamnei Elisabeth Gauba, împreună cu Nana. Ne-am îmbrăcat cât am putut de frumos, puneam și eventualitatea că n-ar primi-o, indiferent de motiv. Driver-ul scuterului oprise chiar în fața edificiului, dar am mai căutat, întrebând oameni care n-o știau, în afară de o doamnă cu figură de profesoară ori de mamă cu copil acolo.
Era la etajul întâi, unde am suit cu oarecare optimism, ce-o fi o fi. Dincolo, la capătul holului prelung, o bătrânică își citea corespondența. I-am spus numele. S-a prefăcut că nu aude. Ne-am apropiat și i-am dat scrisoarea de la Margaret. A luat-o, fără tragere de inimă, în aparență. O interesa Nana în Himalaia și Nana în persoană, încât ne-a trimis să vedem școala.
Între timp, apăruse un tânăr de culoare, nigerian, mi l-a prezentat ca fiu al ei, adoptat, și director al școlii. Are 25 de ani. I-a spus să ne arate școala. Am străbătut un etaj cu copii liniștiți, foarte bine dispuși însă, cu profesoare calme. Am revenit la bătrâna maestră, care a strigat, într-o doară, pe cineva. S-a tras o perdea, și o femeie de o imensă frumusețe și grație s-a văzut curioasă să știe ce se întâmplă. E o mare dansatoare, a recomandat-o bătrâna, și ei îi era parcă frică.
Secretara școlii mi-a dat amănuntele cerute. Am completat cererea și am pătruns într-o sală mare, unde am stat de vorbă cu bătrâna, asistați, când și când, de director și secretară. Curând aveam publicații ale sale, priveam un ștergar românesc primit de ea de la un dansator persecutat de comuniști. Și ne avântasem într-un colocviu de aproape, cu mâinile atingându-se matern, cu priviri în ochi și pe frunte – de ce nu voi fi având eu, deloc, odihnă, îmi zicea, și-mi recomanda relaxare.
La o vreme, m-a invitat să fac lecții în fiecare vinere de la 11 la 12.30: cultura română. I-am spus că sunt fericit, și aș extinde lucrurile la o primă, poate, latină în India, italiană – cultură latină. Am vorbit despre Dante. Jung rămânea referința esențială. Shiv, de asemenea, îngerul și diavolul din fiecare om.
O interesa să vadă cărți de Eliade. Ce n-o interesa? Mi-a citit din definițiile date lui Dumnezeu de copii la diferite vârste ale acelorași. Mă îndemnă să-mi povestesc teatrul, lui Samuel. De Nana zisese s-o las deja în școală. Eu am zis că de mâine. Nana apărea – o descoperise pa Radha -, dispărea, performa, în rochia ei princi(p)iară, o familiaritate entuziastă.
La cafea, ceruse una pentru mine. Samuel se scuza că nu venise băiatul cu laptele. El bea cafea neagră, spusese ea ferm, cu paharul întunecat, în mâinile de 77 de ani, obișnuite cu pianul. „Do you drink black coffee?” s-a mirat Samuel. M-am uita la el cu simpatie: desigur. Trebuia să întâlnească, zicea, deodată, pe secretara ministrului culturii – „măcar s-o sun”. N-am înțeles până la sfârșit de ce mi-a scris, oricum, cu mare grijă, numărul de telefon al aceleia.
Evocare a lui Nehru, a nepoților săi pe care el îi aducea aici, a unui arhitect erou care trecuseră prin școală. Noua lume de construit de elevii ei îi stăruia în speranță. Pe cartea ei We want A new World. The Function of Primary Schools in to Changing Society of India, by E. Gauba – cu desenul și caligrafia unui copil, ea mi-a scris:„With best regards and looking forward to so interesting activities together, Very Warmly yours, Elisabeth Gauba”. S-a interesat de dată și a scris-o: 27.1.81. E o dată norocoasă, comenta. S-a născut fiul meu în ziua asta.
Din capul locului, îmi spusese că le vorbește copiilor despre ce face ea, și-i pune apoi pe ei să vorbească despre ei. Era de acord cu engleza mea, și nu știu cu ce altceva – foarte adânc, se părea, afinitar. Relația mea cu bătrâne personalități, care mă interesau direct, devenea acum, prin grația pe care o căutam în condiții date pentru Nana, de o revelație aparte, gazda însăși arătându-se la o vreme curioasă de ce mai fac eu în afară că sunt tatăl Nanei.
Discuția se dezlâna, spre plăcerea reciprocă. Venisem cu grijă și asta se transformase într-o bucurie neconversativă, dar plină de menajamente sincere, spontan admirative, de întreagă dragoste pentru copii. La un moment dat, repetam în două cuvinte filosofia jocului la Brâncuși, groaza de timpul când animalele nu se mai joacă cu noi.
Să încep chiar de vinerea asta? am întrebat-o. A replicat ferm: fă ce ai de făcut imediat, altfel n-o să mai faci. Vorbea de cântece și poeme. Franceza nu-i plăcea (pentru azi, cred). Interesul pentru o școală (mondială) de teatru al copiilor ieșea la iveală nu numai o dată. Pictura se parcursese. Copiii erau chemați spre ce le plăcea primordial.
În vreo trei încăperi, rafturile bibliotecii, înțesate, îmi lăsaseră un ecou amețitor dintru început în inima mea. Voise să-mi scrie numele, pe dedicație. Secretara îi arătase semnătura de pe Milky Way, dar teoria lui „h”, germanizând, ori simplu depalatizând pe „g” a obosit-o și a renunțat, văd acum. (…)
POETIKON
Mircea Eliade profanat
(Barbizon Hotel, sala „Corrot”). Îmi închei intervenţia cu o poezie dedicată lui Mircea Eliade de Anta Raluca Buzinschi. La ultimul lunch, întrebat dacă sunt transilvănean. (Harvard). Imprimantă biblio. Discuţie indirectă la Faculty Club cu Nicolae Iliescu. (Dorset Hotel, recepţie). Scrisoare din Ann Arbor de la Peter Hook: „Am fost foarte fericit să primesc scrisoarea ta şi să aflu că vizitezi această ţară. E aşa de rău că la New York a trebuit să vii. Fii foarte grijuliu în New York; e plin de lume stranie şi dementizată care e departe dincolo de raţiune, chiar dincolo de raţiunea organizată a fascismului / comunismului / democraţiei etc. Da, sunt mulţi poeţi ai haosului şi violenţei jucându-şi fanteziile în New York. Khabardar! / …/ Cu aceasta îţi trimit o recenzie la o carte a unei prietene românce a mea care trăieşte în New York şi poate va participa la conferinţă. Ea a scris o carte urmărind cariera lui Mircea Eliade ca fascist şi membru al Gărzii de Fier şi urmaş al lui Nae Ionescu. Are probleme în publicarea cărţii aici. (Ar avea piaţă în România?) Recenzia pe care ţi-o trimit are în ea o parte din materialul cărţii. / Conferinţa ta sper să fie un mare succes şi că rămâi safe în New York”.
(Columbia) Barbara Strosser Miller: Ce părere aveţi de Eliade? – Dar dv. de Heidegger? – Chiar, mereu discut cu prietena mea Stela Karmrish. – Tocmai ea i-a fost prietenă şi lui Eliade. (Butler Library) Imprimante – mai multe titluri de Eliade şi eliadologie ca la Harvard. Modă, doctorate (plătite), politică à rebours Hinduism, Fascism and Gandhism: a guide to every intelligent Indian de V.T. Rajshekar, 1985. Fascinationformer aestetik og medier under fascismen og i socialstaten de bent Fausing, 1977; Yeats, Ireland, and Fascism de Elizabeth Cullingford, 1981; Borgese e il fascismo de Fernando Mezzeti, 1978; L’Italia di Ezra Pound de Niccolo Zapponi, 1976; The genealogy of demons: anti-Semitism, fascism and the myths of Ezra Pound de Robert Casilo, 1988; Faust und Faschismus: Th. Manns Doktor Faustus und A. Doblins November 1918 als erillitererisel Auseinandersetzung mit Deutschland de Arnold Busch, 1984; Montale’s anti-fascist poetry from Ossi di seppia to the postwar years de Jarel M. Becker, 1982 etc.
(O.N.U. / res. pe 5th Ave.) Dr. Titus Podea: unii văd în Eliade pe filosoful filosofilor, ceea ce deranjează pe alţii. Se speculează „perioada neagră” din viaţa sa despre care însuşi a vorbit în treacăt. În afara contextului propriu-zis, i se impută a fi sancţionat religios, prin mistica indiană, ritualul cuiburilor. Am văzut scrisoarea lui Cezar Petrescu adresată regelui de a-l elibera pe Eliade care fusese internat la prima presiune asupra Gărzii de Fier. Nu cred că Eliade a fost fascist, nici contaminat profund.
(Restaurant italian în New York). Adriana Berger:
I-am fost asistentă lui Eliade. Iar după moarte îl declaraţi fascist, sunteţi împotriva lui. Da.
(Middmanhattan Library). Dr. Vladimir Vertsman (în engleză, după conversaţia în română): în orice bun e şi rău, în orice rău e şi bun. (Româneşte): o fi fost şi ea, nu ştiu, oricum patru persoane au susţinut ca oasele lui Mircea Eliade să fie trimise în România.
(Bucureşti, Aula ASE, conferinţa ABIR). Cred că Eliade s-a incinerat nu din vreo afinitate hindusă, ci pentru a nu-i fi profanate oasele postum.
Flash back. (Delhi, 1979, ianuarie). Bursierul îmi arată recomandarea, în ce-l privea, către Sorbona din partea lui Mircea Eliade. În 1983, savantul ne-a scris la amândoi în acelaşi plic – avea să-i trimită vizitatorului bilet de avion „Air France” (nu zburase niciodată, venise în India cu autobuzul – de la Paris – de-a lungul mai multor săptămâni, spunea). De la venire la plecare, recomandatul îşi negase epistolar recomandatorul – nu-mi dădeam seama a fi având de a face cu un sindrom la el acasă pe trei continente – ceva pe-o temă inventată în genul cine ştie mai multă Indie (de la Tucci la Huxley, recunoaşterea i se părea în plus). O anume „supărare” indiană pe Eliade, la replica Iubirea nu moare semnată de Maitreyi Devi, relativizată şi-ntr-un program al Academiei „Eminescu” – de faţă cu „observatori” din mai multe ţări pe care acum aproape că-i suspectez – în special prin comentariile profesorului „Tagore” Sisir Kumar Das. Recomandarea aceea manuscrisă văzută în căldura iernii indiene, pe un drum de la Atlantic la Gange, ţinea încă, în ochii mei, de sacru, în ai primitorului, poate, de profan.
(Lisabona, septembrie 1990). Epuizat? Şi din expoziţia inter-congresului de antropologie lipseşte. Cumva compensatoriu, cataloagele bibliotecii naţionale au multe titluri, în portugheză, de Eliade, inclusiv studiul despre Camoens şi Eminescu (amărăciune că la secţiunea traducerilor din poetul naţional lusitan lipseşte orice menţiune a versiunilor româneşti – de câte ori n-auzisem în India glorificate limbile în care, de exemplu, Prem Chand fusese tradus, neştiindu-se de transpunerile în limba română). Portughezii, îmi spune Daniel Perdigao, n-ar şti că Eliade e român. Lui Salazar nu i-ar fi plăcut cartea scrisă despre el – şi românistul se lansează în amănunte despre dictator (ţinea pe biroul său două fotografii: a lui Mussolini şi a lui Codreanu). A venit vorba atât de puţin despre Eliade, dar o tăcere dedicată – au intervenit destui vorbitori la masa rotundă asupra antropologiei revoluţiei române, printre care şi dr. Catherine Lutard, care-i citise toate romanele (primise şi notă mică la un examen pentru că le preferase tratatelor prescrise în programa universităţii din Bordeaux).
(New York, octombrie 1990). Discutăm, deci, despre Eliade. Nu despre savant, nu despre scriitor, aparent despre român, adică, doamnă Berger, despre „legionar”. Nu mai discutăm. Zucchini calabrezi, bravo, Peter, alegi la fel, îţi dai seama că ne-ai mixat cam nepotrivit, filosoful Zisk n-a scos mai nici un cuvânt, i-am dat poeme indiene, iar doamnei o groază de tăieturi din ziare – averea mea documentară – , primiţi de toate, de rău şi iar de rău despre România, din România, nimic despre Eliade, nici de rău, nici de bine. Cam asta mi-era psihologia, pe necitite. Nu din comoditate ignorantă. Doar „Literary Times” se deschisese, ultimul număr, cu un comentariu la memoriile lui Eliade. Anume perplexitate şi a naivei mândrii româneşti.
(Bucureşti, noiembrie 1990). Societatea de etnologie din România programase o comunicare despre tipologia aşezării vlahilor balcanici, după care preşedintele Romulus Vulcănescu a anunţat un subiect care „ne interesează pe toţi”. Nu-i spusesem despre ce aveam de gând să vorbesc. În America simţisem ceva ca o frică. Am enunţat lucrurile fără comentarii proprii, obsedat de o obiectivitate afişată de partea cealaltă, probabil a unei mode. Citisem datele diferitelor servicii secrete, mai ales engleze, antologate de doamna Berger în textul ei (mi-a spus că nu e de acord cu publicarea în România; de altfel, ani de zile a circulat un asemenea dosar în România).
SARASWATI
Saraswati
spre a te întâlni însăţi îţi schimbi zilnic sariul
şi-ţi arzi singurătatea în soare de pe la prânz
acum stai întinsă în charpai şi acum intră măturătorul
nu te mişti ca-ntr-un somn la fel se mişcă şi el
începând de la umeri lunecând pe ciment până la genunchi
te ridici mâinile pe genunchi şi priveşti măturătorul
dându-i ordine galeşe cum să-şi facă meseria
scena durează mai mult decât ţi-ai închpui
m-oi fi-ntrebat de-i plătisei şi nu discreţia pariei
când începură călătoria numai doi inspectori
să fi clipit încă de dimineaţă înţelegerea masei
eu nu-ţi fac nici o vină şi chiar ţi-aş fi cerut iertare
nici la palmieri nu e lume a-mi înţelege vina
mi s-a-ntâmplat mai mereu să n-am cui îmi spune
răutatea să mor cu ea-n mine cum am trăit
te crezusem necredincioasă şi alte credinţe zilele
după ziua asta şi eşarfa ţi se va mai pierde
poate pântecul se va da soarelui până vine măturătorul
palmierilor încinşi le spun cât le va fi de urât
amestecându-mi genele cu frunzele lor şi razele soarelui
ZRICHA VASWANI
MIHAI EMINESCU ŞI SCRIPTURILE INDIENE
EMINESCU SANSCRIT
Doamna (n-am cunoscut-o) Zricha Vaswani şi-a susţinut nu demult doctoratul la Universitatea “Dr. Bhim Rao Ambedkar” cu teza “Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu”. Mi-a trimis, colegial, capitole şi traduceri. Entuziasmului iniţial i s-ar fi putut alătura trimiteri, post-festum, la biblio-eminescologie, indo-eminescologie. În fapt, Ms. Vaswani şi-a trăit ani de adolescenţă în Bucureşti şi hipnoză i-a fost, în Biblioteca Universitară din Iaşi, manuscrisul traducerii gramaticii sanscrite al lui Eminescu.
Înapoi pe pământ indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme ale vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad, Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda, Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala, Mortua est – Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români, petrecuţi hindus, se vădesc parcă şi mai adânc submerşi indianităţii, poate încă un argument al afinităţilor româno-indiene. N-am curaj să stilizez aparenta regăsire, la ei, a românismului prin indianism (universitar).
Suntem pe terenul bibliotecii electronice, în recuperare. Am ratat şansa să fi intrat în bibliografia acestui doctorat, deşi locul unde sunt cele mai multe din cărţile mele este anume Biblioteca Departamentului de Studii Germane şi Romanice al Universităţii din Delhi. Totuşi, Ms. Zricha a aflat de titlul Indoeminescology de pe net, via Amazon. Nu e rău nici aşa. Regenerăm.
Deodată bibliotecile şi universităţile se bucură să primească, aparent în ocol, pe noi punţi, creativităţi proaspăt romantice, libere, îmbogăţitoare ale pădurii de simboluri bibliografiabile. Printre referenţii doctorali, Dr. R. K. Shukla sesizează deschiderea, prin această cercetare, a unei întregi “new vista of orientalism”, iar traducerile din Eminescu au “a felicity and an elegance”.
Opinii despre lucrarea doamnei Vaswani semnează aici şi Dr. R.K.Shukla (India), Dr. Surender Bhutani (Polonia), Ioan Miclău (Australia), Nicolae Tomoniu (Tismana).
Cititorul român se va familiariza din mers, eventual pe cont propriu, cu titlurile şi conceptele sanscrite (traducerea şi explicarea lor, altele decât cele întru Eminescu ale autoarei, ar dubla lucrarea, poate ar deraia-o). Ne aflăm la un recital sanscrit-eminescian, intertextual, postmodern. Eminescu este conectat la gândirea sanscrită ca la nişte aparate revitalizante. Ne vedem atraşi (poate cei afini, întâi) să urmăm imaginar traseul compunerii unor poeme eminesciene în contextul gândirii antice indiene. Fără istorie.
Excerptele paralele (paralele inegale) din scripturile hinduse ori budhiste şi din poemele eminesciene nu alcătuiesc atât un sistem de comparaţii sau scenarizări rituale, cât un joc spiritual, poate mistic, al corespondenţelor libere, de trăit în transa credinţelor poetice. Nu e vorba de corpusul scripturilor, nici de selecţii esenţialiste, ci de declanşări analogice, asociative, intermediate de lectura empatică a lui Eminescu. Scripturile se regăsesc într-o modernitate-surpriză, într-un epitom indo-european. Autoarea, ca o dansatoare într-un templu, desfăşoară văluri mayce – citate-similarităţi-corespondenţe-influenţe – într-o revelaţie interculturală, într-un estetic avatar estetic, ca şi cum ar fi prima şi unica medium-cititoare a lui Eminescu sanscrit.
Obiecţiile de detaliu ale cititorului român, eventuala alergie academică, sau insinuarea cultului deja interzis vor fi compensate de apropierea tulburătoare, deconcertanta intimitate, injecţia în venă a tăriilor dozate, capitolelor reţinute de autoare pentru această ediţie pe care o girăm nu numai sentimental, nu numai ca români. Căci nu e o lucrare de eminescologie, poate de eminescosofie. Ar fi o apologie dublă, dacă nu o yoga, o sadhana-Eminescu. Estetica poeziei eminesciene este abstrasă, pentru acum, în spiritualitatea sanscrită. Libertatea de a omite orice în afară de Eminescu şi ale sale “similarităţi” sanscrite, dă impresia, din ce în ce, de ritual, de puja. Nu se punea problema de a fi de acord – dezacordul ar putea avea un efect subliminal încă şi mai mare.
Ca pentru o audienţă indiană, începusem o “pastişă”, rezumând, în engleză, capitolele lucrării şi incluzând un schimb de mesaje şi traduceri (vezi editura “Semanatorul online – Eseu”). În cele ce urmează, prezentăm versiunea românească a tezei d-nei Vaswani. ( Dr. George Anca)
***
CURRICULUM VITAE
Prof. dr. George (Gheorghe) Anca
Născut: 12 aprilie 1944, Bercioiu-Ruda, judeţul Vâlcea
Studii: Filologie (1965), Doctorat (1974) – Universitatea Bucureşti
Specializări: Universitatea din Roma (1973, limba şi litreratura italiană),Universitatea din Delhi (1981, limba şi literatura sanscrită)
Limbi străine cunoscute: engleză, franceză, italiană, hindi
Activitate profesională: Radiodifuziunea Română (1967-1969); redactor, „Colocvii” (1969-1971); inspector, Ministerul Învăţământului (1971-1976); lector universitar, Facultatea de Ziaristică, Bucureşti (1976-1977); lector/professor visiting, Universitatea din Delhi (1977-1984; 2002-2003); director, Biblioteca Centrală a Institutului Politehnic Bucureşti (1984-1987); director general, Biblioteca Pedagogica Naţională „I.C. Petrescu” (din 1988); profesor asociat, Universitatea din Oradea; conferenţiar, Universitatea „Valahia” din Târgovişte
Membru: al Uniunii Scriitorilor din România; preşedinte, Asociaţia Culturală Româno-Indiană; preşedinte fondator, Academia Internaţională „Mihai Eminescu”; membru, International Union of Anthropological and Ethnological Sciences etc.
Cursuri predate: limba şi literatura română (Universitatea din Delhi ş.a.), presă şi literatură, literaturi indiene, comunicare interpersonală, antropologie culturală, literatură universală şi comparată (Bucureşti, Târgovişte, Oradea, Constanţa).
Publicaţii: cca 50 cărţi literare proprii, interpretări comparatiste, studii şi comunicări la congrese de antropologie culturală, literatură, educaţie, biblioteconomie, politologie etc. în Anglia, Argentina, China, Franţa, Germania, Grecia, India, Israel, Italia, Iugoslavia, Coreea, Malta, Maroc, Mauritius, Mexic, Moldova, Norvegia, Portugalia, Republica Sud-Africană, România, Rusia, SUA, Suedia, Thailanda, Trinidad-Tobago.
Referinţe: The World of Learning, Who’s Who în România; Dicţionarul general al literaturii române, al Academiei Române, Dicţionarul Biografic al Scriitorilor Români etc.
Rcunoaşteri: Medalia „Comenius” (Praga), Premiul „Mihai Eminescu” (Turnu-Severin), Distinguished Guest of Indian Council of Cultural Relations, Cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea etc.
Prof. dr. George (Gheorghe) Anca
Lucrări publicate (selecţie)
Doctorat
Baudelaire şi poeţii români/Corespondenţe ale spiritului poetic. Universitatea Bucureşti, 1974, conducător ştiinţific: Zoe Dumitrescu-Buşulenga; preşedintele comisiei: George Munteanu; referate „externe”: Dumitru Stăniloae, Mihai Şora, Grigore Popa, Romulus Vulcănescu, Mihai Ursachi, Ştefan Roll, Ioan Ladea, Mircea Maliţa, Vasile Andru ş.a. Publicare: 2001, Academia Internaţională „Mihai Eminescu”.
Cărţi
Literary Anthropology, Bibliotheca, 2005
New York Ramayana, Academia Internaţională „Mihai Eminescu” (AIME), 2005
Ibsenienii (7 volume), Oscar Print, 2005-2006
Tangoul Tigrului, AIME, 2005
Sanskritikon, AIME, 2002
Manuscrisele de la Marea Vie, Majadahonda, 1996
Haos, temniţă şi exil la Eminescu, Cotruş, Gyr şi Stamatu, Majadahonda, 1995
Articles on Education, Biblioteca Pedagogică Naţională/Consiliul Europei, 1995
Indoeminescology , AIME, 1994
Certificate and Diploma Course in Romanian, University of Delhi, 1981
Poezie (cca 20 volume e.g. Invocaţii,1968, Dodii, 2002, Finish Romania, 2006), proză (cca 20 volume e.g. Eres, 1970, La Gioia, 2003, Zăpezi hawaiiene, 2006), traduceri (din Kalidasa, Jayadeva, Milarepa, Tagore, Gianni Rodari, alţi clasici şi contemporani orientali şi europeni etc.), teatru şi filme pe teme de artă, editări (educaţie, literatură, antropologie, biblioteconomie etc.).
Comunicări/ Studii
„Teatrul No şi misterele tibetane”,Universitatea Bucureşti, 1964
„The Correspondence and Dodia in the Creation System”, Congresul Internaţional de Cibernetică şi Sisteme, Bucureşti, 1975
„Universal Values of the Romanian Culture” , Indian Institute for World Cultutre, Bangalore, India, 1978
„Anthropomorphism in Mihai Eminescu’s Creation”, Xth International Congress of Anthropological and Ethnological Sciences (ICAES), New Delhi, 1978
„Sanskrit and Romanian Poetics”, în Studies on Indo-Asian Art and Culture, vol.VI, International Academy for Indian Culture, New Delhi, octombrie, 1980
„Sanskrit Romance Ontopoetics”, în Modern Art and Poetry, New Delhi, 1981
„Death and Freedom in Romania”, Pugwash, Trento, ianuarie 1990
„Symbols in a Post-Revolution”, ICAES, Lisabona, septembrie 1990
„Romanian Cultural Developments. Mihai Eminescu”, Columbia University, New York, octombrie 1990
„The Beauty of Peoples”, IFLA, New Delhi, septembrie 1992
„Good things in educated people’s worst doings”,WAER, Jerusalem, iunie 1993
„Between Social Cannibalism and Beauty of Peoples”, ICAES, Mexico, august 1993
„From Utraquism to Multicultural Education”, WAER, Creta, mai 1997
„Beauty and Prison”, ICAES, Williamsburg, SUA, 1998
„From Thai Vilasa to Cosmic Library”, IFLA, Bangkok, 1999
„Edgar, Who does (not) need libraries”, IFLA, Boston, 2001
„Indological Studies in Romania”, Nehru University, New Delhi, martie 2003
„In Search of Joy”, ICAES, Florenţa, iulie 2003
„From Bloodshed to Orange Revolution”, Pugwash, Andalo, ianuarie 2005
Publicaţii editate
The Milky Way, Delhi, 1978-79
Latinitas, Delhi, 1981-84
Liber, din 25 decembrie 1989 – 2008
Trivium, din 2003
Ziare-şcoală cu studenţi în jurnalism, Bucureşti, Târgovişte, Delhi.
Proiecte
25 de ani de limbă română în India, 2002-2003, Bucureşti-Delhi (cf. presa din cele două ţări);
Studii şi cercetări româno-provensale, convenţie 2003, Saint-Remy-de-Provence
Studii româneşti la Universitatea din Turku, 2006;
Bucharest American Corner, acord-grant 2006