George ANCA: Anevrism (poeme inedite)

*

acoperământul aripilor tale

nădejdea mea de mântuire

tu ești a doua lumină

 

fă-mă străin de tot chinul

schimbă durerea sufletului meu

a doua lumină din lumină

 

risipește-mă tulburare zid nemișcat

întoarce-mă din nesănătate în sănătate

prealuminate nor rug nears

 

umbra duhului în pântecele tău

preanevinovată stăpână a lumii

pe mântuitorul tuturor născând

 

Maria Egipteanca sărută crucea

atotțiitorului lumină fără

de început și pururea fiitoare

 

apără-mă de diavoli

pedepsește-mă în această lume

iar nu în cealaltă viață

 

sădește în inima mea întristarea

de moartea ta ce să o simt precum

a simțit-o iubita ta Maică

 

răzvrătire am cugetat

frumusețe străină am văzut

și cu dânsa mi-am rănit inima

*

Gayatri vultur prin vâltoarea solară

poză solemnă biblio-indianistă Antim

Dealul Negru nu se vede nu mă văd

 

trei capre șase iede carne verii

câinele botezat Fifi de călugăr

cele trei Coarna Țoapa Roza de tine

 

opt luni lapte pe apă

trei popi sfeștanie

la o săptămână vine Veta

*

viezurii negri la porumbi și cartofi

ce le doresc să-mi dea Dumnezeu

ce-mi doresc mie să-ți dea și ție

 

azi e Paștele c-ai venit tu

una scurtă c-așa-i zic belea

mai stai aci oțâră să mâncăm

 

ai uitat puii de curcă 11

mă duc să miros salcâmul

sar câinii câți mai sunteți

*

mâncători de cruzime ca păsările

cele mâncătoare de stârv

împrejurul meu

 

părtași ai tainelor lui Dumnezeu

Mihaile slujitor al legii

Gavrile îngere al darului

 

mai puternic decât focul

mai ascuțit decât văpaia

ai înecat oștile egiptenilor

 

cel ce ești rodire dată

de Dumnezeu celor neroditori

cel ce dezlegi legăturile

 

ne-ai arătat lumina cea neapropiată

cetatea poporului celui nou

tăria neamurilor creștine

 

sfârșitului a toată lumea Mihaile

trâmbița cea de pe urmă vei trâmbița

morții din pământ sculându-se

 

curățește-ne de toată întinăciunea

și mântuiește sufletele noastre

ci ai făcut iubire de oameni

*

salcâmii salcâmilor

înrădăcinarea dezrădăcinărilor

greul fondului indianistic

 

am de unde mă întoarce

mai durează spiritul

adrenalină hindu

 

le fac scene cantos

Ratlow Șacote Drăghicescu

arunc piatra ei s-o scoată

 

bani de îngropat crucile

fără cinstire vă salutați

vreo stimă taică viezurii

 

le lăsăm decât de-un brânci

de-o lumânare mai târziu

cu azi la moarte și mai și

 

nu trebuie să scormonesc

după adevăr și revelație

fondul nu era de episcop

 

oi fi vorbit de ce păcate

moarte bună Ioane gură de Aur

de nu știe Partha Gayatri

*

naintea lumânării

loja răsturnată

de Șacote

 

ceară pe-arătător

puica mierlei

Shakti

 

te prinse Shakote

prinzi pe Shakti

mahmur

*

pe netrecute centura

bine că nu-n rachetă

glosa deschisă la vreme

 

pe ce ochi de văduve

fiecare pe picioare

restul apei pân dăseară

 

uitată pasărea

atât de albă

că nu m-a mai umbrit

*

fluier mierle norii creieri

cum te chema de nu te-ai sinucis

pelin pelerin dramatizabil dar

 

drama n-o prind încovoiat de miopie

teatru la viezuri cu Șacote

balans la Șuțu nu la Cozia

 

călăream morții ce frac frec

greșii numărul respins din glosă

parcă trecusei paștele mă-tii

*

bulumac limbut faceți dovada

lumânărilor de la Colțea

cum le-oi prinde așteptând

 

chem se cheamă cine pe cine

Sujata Modayl inalienabilă

mi-am luat măsuri Iancului

 

viezuri georgieni sunteți în

România păi să vorbim

contrar bulumacului limbut

*

vreodată cine le-ar găsi

și-ar fi de-un teatru

și-ar fi bancheruțu

 

pateatru scene cantos

scenometrii în dodii

de plată îngroparea crucii

 

ce teatru cu furca dar

ce replici taie paie

regia din Shakespeare

*

se primește orice admirație

nu mă prinde cruce de femei

pe cine-aș mai cunoaște la Găești

într-o clasă fără niciun profesor

câți nu mi s-au citit în ecou

de matematică mai de română

dictando ce ne amintim

vedea-s-ar în smoală mai cine

cine să te mai legene lege

păduchii pe frunte la mal

uitare simultană prin perete

semințe unse-n Novgorod

ne povestim părinții tineri

în podul cărții de eroi

cinstind rupturi de bumerang

cum se mai bea în canon

mi-o umfla sticla vreun trezit

a ne delimita consensul

tot om ajunge vreodată

că să le vâ Cantos Era

*

ziua trei terține Șacote cine

nu mai erau femei mai cine

așteptați de prepeliță

ce se mai bea în Șacote

 

hai și tu rece vânt la Sinaia

Cocovo nu prea există

exerciții de deschis gura

hai de-oi revedea luceafăr

 

măsurandă carabandă

adâncuri încuri uterine

avion de hârtie franceză

împăcare a toate păcate

 

eu sunt yogin ne în pădure

fluier mierla lângă Enescu

printre brazi cobor în timnic

m-o auzi vreun tril hai pui

 

vârful vârfurilor tratac

Clarel prin rapsodii avatar

canto dodia mea Ezra

Luceafărul în aromână

*

nu se vede cerul de cer

petrecere petrecaniei

camion yellow submarin

altare înăuntru jurubițe

 

pe zi răzvănită hai Șacote

cu scene cantos mă revific

de când a plecat tanti Mădălina

oglindindu-se pe umărul meu

 

cumva refreșează Șacote Edda

Dristor Rotschild umbră landă

rustic mister licură priculă

nori sufocării spital denant

 

deal văduvelor la măritiș

lunecușul unghiilor canto

vă arăt după zece ani sărire

placentă din rouă în țărână

*

mai rece ca noaptea trecută

ziua pe aici mări taciturne

de ne-o luă înainte o șperlă

în alior pe întors calești

 

prin ploaia-ne sfârla roților

pe bolți vântuite bulbuci albi

o săptămână până acasă

consultul păruse infatuare

 

oareceuri pe-a lunii mare

crucea de mi-oi vedea printre duh

divulgu-l liturgul murgul

Atharva pe zi la rafinărie

*

postață galbenă vaci negre oi albe

autostrada liberă sabatic

tăcerea vitezei prin verdele secetei

abia antren de muțenie

 

nu tu pustietate în etate

ridică-ți capul brazdelor

loz siloz sil zil azil

oraș pe dreapta cu luminile

*

voi alkyoni căzuți pe burtă

nimeni să știe diagnostic

Pe Măriuca o visasei vizavi

de a țipat să nu te duci la ea

 

nu băuși marea puțină lăsași

pe poartă spre valuri la cinci

cu soare și pescăruși înapoi

rupt de toate și de moarte

 

pe ieri mormânt desmormânt

măcar tu măcar să intri în casă

fulgeruț lui bancheruț concoct

și mai concoctăm Pompeiul

*

scârțâie osii fără de oase

ți se văd anii în visul visului

ocol tangent în opt mari aripi

ore murmurate valuri

 

ploaie să nu vii acum te rog

stai pe Jupiter sau pe Marte

eu nici nu merg în pașii voștri

că n-am voie dulce vino soare

 

mă rătăcisem de gura leului

căderea din picioare fără rost

aprinderea mării udat copacul

întâi că trebuia să cadă capul

*

tragoi lament nori sparți

s-ajung de nu la Sparta

veghere neîmprăștiere

grădină răzvănită

 

așteptare înotată

marea de ne împăcam

concoctați cormorani

pește de-o nescoborâre

 

caii voștri trași de spumă

fotografa brună verde

peste vale glutii soare

pescărușii contra verde

*

s-o prima reprima

premisa vieții trecute

mântuită perpetuare

supărarea prolificității

 

valul face din fiecare

acvarieni contractili

de-o șchiopăta patroana

de nu romanul nemțoaicei

 

ploaia va veni n-a venit

nu ne pică niciun departe

mai mult ascult pritocirea

prăbușindu-se între flori

*

pe seară pe acasă

în iad în Thule

semințe nu frunze

Margareta nu Faust

 

las spartul vieții scrise

ferind-mă de-a câine

până la iarnă până apoi

aflu camaraderie zero

 

numai marea nașterea

abia planeta satelitul

vânt coperământ

durează preistoria

*

răcoare te rog să pleci

acum te rog te rog acum

du-te pe Jupiter pe Marte

pe Saturn nu vine nici ploaie

 

mă întrerupi

n-o să mai cânt

niciodată

din cauza ta

 

de-om mai fi om fi la anu

coroană verde aruncată

de mai culegi o crăcănată

ba o tandrețe oareșcare

*

încheg peceți Șacote canon

cine să vină aici nu e problema

scaune mici pentru fătuce

de ce m-oi apuca mâine concoct

 

bătrână cu bagaj de amiral

cât să tot compun basmul

las tot pe Șacote cu notă dramă

surse mute și câte și mai câte

 

minaretul rachetă alb-albastră

mântuie Șacote retoarsă tinerețe

pe deal ruine sinilii închis

nu mă lasă nimeni fără teatru

*

voce mai lună se uită la alta

suntem atâția neconvorbiți

una albă să fi fost biserică

nu mă lasă nimeni fără teatru

 

nu citesc pe netranscrise

traversăm prea mori de vânt

judecător poet arheolog

vedem pedagogii risipite

 

eu greul Matildo tarabe arabe

glagorianții glagoriantele

mai cor nici șoapte

din umbra armelor mă revând

*

cum n-ar fi fost să mă adun

poate careva aducere aminte

cât să rupă nebăgarea de seamă

festin piesă pisană Ovidiu

 

Lawrencian Jung Chaucer

tunel spre Santo Peregrino

nederanj verdeților vere

nisip încins pe literă nepiesă

 

de nu s-o fi dus pe alt scaun

fiartă grasă bagaj arsă

dorm în vorbe nelipite auzite

bine că mă aduce și ăsta

*

unde-om fi și mai cine respir

prin întuneric de pădure

prin pescăruși departe

văruită vară mierlă

 

țânțarul mă indianizează

în ochiul lui Șiva Luciner

în trepidație nesingură

holera râia puricii

 

surplus de împăcare

ăla i-a dat minge ăluilalt

kitsch dictatorial

sfori dominanți pulifiriți

*

la șase lume în picioare

văzându-ne după ploaie

canoane pe ciupite verso

de-a mistica picarouă

 

cuminecări dharma sub sud

dau fuga tumeri mai unde

feminizări crestate mac

polare cât susul ochiului

 

inzi încinzi tamarinzi

natya pe cuvânt Nirvana

de-ai noștri scoțienii

brodam silfidei adormire

*

înot în pânze de păianjen

piept piepten din dan dong

viezurii mă demustrară

materii pecii calabreze

 

zvântată faună pe vară

noroc de tine greier

amendarea sinuciderii

cât să nu vă sfătuiesc

 

duminicii lumină vetană

că doar exist numai în hind

lăsam musonul afară

și mai ce din an pe spate

*

pe morilor spre soare răsare

drum lung deslung parimie

înot în pânze de păianjen

ai noștri și-o femeie două

 

rosettizate seminarinde

de v-am avut paradigme

negi imenși ochi urechi

Shilpi mi-a și telefonat

 

răcoarea s-o încălzi

ca la mare ca-n Fanar

s-au chemat chemați de cine

pe-ntuneric de păienjeni

*

zărzărica-mi plesni țuica

zărzărica-mi luă noaptea

cu pruna sans quilottilor

mai gata zărzăreaua galeriști

 

ăl cu berea mă instigă

te-ntorci ăl din noapte unii

greieri ce se mai aud

tataie dă-mi o țigaie

 

tenente transcriptus

patru brâncovence

non stiamo tanto male

una pe mâine tu ce bei

*

saloanele pe-aci a nu muri

câte-o paletă mai o pală

azi jaina cu masca

azi mai greu cu coloneii

 

tu ai o soră eu am o soră

și amândoi suntem frați

colonelul se pulverizează

venisei cu puștoaica să te lauzi

 

din trei colonei ca niciunul

umbra ziua becul noaptea

diminețile similitreaz

berea pe spinare

*

viezuri dispăruți fazani în floare

Anghel a adus casa de la Gâltofani

la umbra merelor roșii

infarct apoi injecție la nebuni

 

vorbe din teatru tao katha Gita

cărbuni în sân n-ai nevoie de yoga

fapta bună nu moare Vasile

om ceresc înger părintesc

 

mângăiere semănătorilor cu lacrimi

voi care mâncați pâinea durerii

casa lui Israel Aaron Levi

cel ce a făcut cerul cu pricepere

*

umbrit-ai capul meu în zi de război

veștmâtul fonetismului vremii

baba călătoare n-are sărbătoare

te vezi cu cineva unde trebuie

 

cât să spună să nu spună

pe cât stupac pac și urmează

câte ni se vor mai vădi în post

o cacialma de stricăciune

 

n-am ce citi de n-am ce scrie

psalmi acatiste de la soră-mea

cum m-aș fi oprit pe Morilor

la casa cu coloane de loji

*

oi mai fi fost aici voi mai fi

nu știi unde pici până când

comanda la mine furați-o

de vă veți mai ocupa de mine

 

nu-mi spune de încă o oră

n-am unde decât laudamus

pe când acasă înapoi la mierle

ca ieri cu spatele pe iarbă

 

eu pagină și geam euforie

dragoste plânsul nerăspuns

cine făcându-și fața mea

poate din teatru hindus

*

viermele mirului canon

de-aș muri scriind regie

prea mă treziți nu mă mai culc

Blaga și Gandhi în dialog

 

asceza se îmbie scăpătând

nu lună nu greier nu treier

de-oi trăi să mă văd jucat

de m-ar prinde copiii

 

ai mai cui fără nimeni

maică-mea expresie pură

care la vaci care la Kant

cea mai scăpată moartea

*

ne îndreptăm spre cocul tău

cenușa de-oi mai citi-o

m-oi fi împăcat cu viezurii

când oi intra iar în părți

 

de-a nopțile albe citire

înainte sublimă ființă

tâlharii numai zâmbet

de nu dodiile dramele

 

tradu și nu se mai înțelege

îți rupsei putregaiuri nubile

în ce șanțuri poetizare

probabilă carte de versuri

*

mai dorm întors bălți reflexe

veveriță închinătoare trup

de-a ploaia a lua băietul

vorbește singur între cruci

 

de-ai fi tăgadă îmbolnăvită

nici de-oglindă fată hăi

chiar niciodată talmud

insinuat sifilis prozodic

 

pod la pământul apei

vreo beție de femeie

de nu cuvintele în rai

luceafăr pe sub nalte lalte

*

te credeam mai tu mai eu

trei nopți în urlet mângâiere

ce ne așteaptă așteptăm

cu fumatul cinci pe viață

 

cu miile bașca au normă

pe-o perfuzie cad destule

aia se plictisea fără noiembrie

terminat și remeneul

 

bâjbâială infinită pe-al tău trup

mai și trecuși la halat roșu

am refuzat încă un cheag

niciun plan de noapte albă

 

ți se mișcară picioarele

pe cine cum cheamă nimeni

urlete de-o oră de-atunci

ea și-a creat excentricitate

 

zidit de-n porumbul autumn

adu-mi-o din al doilea spital

cum am vorbit ieri după

cinci zile sub perfuzii

 

luăm viața de la început

de la Antim la Drăghicescu

ultima noapte singur anevrism

îmi cade capul n-adorm iar

 

purgatoriu reminiscent

dimineața picior de rupt

cine pe cine doamne ferește

atacul anevrismului

–––––––––––

George ANCA

București

03 mai 2018 – 18 iunie 2018

Lasă un răspuns