Asemeni unui corolar, sfârşitul de an literar la editura eCreator ne aduce în faţă revista (nr. 32/anul VII) „Valori băimărene” unde sunt cuprinşi, de către scriitorul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu un număr însemnat de poeţi, prozatori, eseişti, critici băimăreni, mai pe scurt, scriitori maramureşeni. Dar câţi au rămas pe dinafară?!
Dacă precedentul volum „Şcoala băimăreană de poezie” al aceleaşi însemnate edituri „eCreator” a stârnit reacţii prin „Edi(c)torialul numit „Şcoala băimăreană de poezie s-a născut în…Roşiorii de Vede”, acest volum respiră şi se autodefineşte prin autorii cuprinşi în el. Desigur că nu o să plictisesc dacă apelez la cuprinsul lui: Secţiunea PROZĂ: Florica Bud, Gelu Dragoş, Mihai Ganea, Marian Ilea, Ştefan Jurcă, Aurelia Oancă, Virginia Paraschiv, Ioan Romeo Roşiianu; secţiunea POEZIE: Octavia Brad, Ionescu Cioată, Gelu Dragoş, Ioan Dragoş, Aurelia Oancă, Daniela Micu, Olimpia Mureşan, Iuliana Paşca, Ioan Romeo Roşiianu, Irina Vera Terebeşi, Cornelia Vaida; secţiunea ESEU: Gheorghe Mihai Bârlea, Pamfil Bilţiu, Carmen Mihaela Coca, Mihai Ganea, Marian Ilea, Nicolae Iuga, Ştefan Jurcă, Ioan Romeo Roşiianu, Ioan Ţiplea; secţiunea TEATRU: Marian Ilea, Radu Macrinici, Virginia Paraschiv.
Sper că n-am omis pe nimeni din cei prezenţi în revistă deoarece vreau să evidenţiez faptul că iniţiatorul proiectului cultural şi coordonatorul Ioan Romeo Roşiianu a fost destul de subiectiv gândindu-mă că, de exemplu, la secţiunea poezie lipsesc Vasile Morar, Gheorghe Pârja, Nicolae Scheianu Păuna, Vasile Muste, Valeria Bilţ, Iacob Oniga, Vasile Bele, Radu Botiş, Mircea Crişan, Carmena Felicia Băinţan sau Ioan Es. Pop, Ion Georgescu Muscel, Vasile Dan Marchiş; la secţiunea proză Nicolae Goja, Milian Oros, Vasile Dragomir, Anca Goja, Nicoară Mihali, Gavril Alexa Bâle ori Valeriu Sabău.
Mă opresc aici cu comentariile mele, nu înainte de a-i mulţumi neobositului scriitor Ioan Romeo Roşiianu pentru această dovadă palpabilă că există literatură în Nord şi că îi pasă de colegii lui! Eu sunt onorat că apar în „Valori băimărene” alături de cei pe care i-am enumerat mai sus şi o să mă străduiesc să nu dezamăgesc. Literar cel puţin…
Vrând-nevrând, am să închei cu spusele lui Ioan Romeo Roşiianu pentru că trebuie ţinute minte: „…am pledat – şi am să fac asta cât voi trăi! – pentru recunoaşterea tagmei scriitoreşti la justa ei valoare, în timpul vieţii, nu post mortem!”.
Şi totuşi ar mai fi ceva de spus! Oare câţi dintre cei plătiţi pentru promovarea culturii maramureşene îşi fac treaba aşa cum şi-o face Ioan Romeo Roşiianu?
Gelu DRAGOŞ, UZPR