ÎN SPAŢIUL ETERNITĂŢII
Nici granițe, nici maluri nu mai sunt
În drumul traversat de vânt, lumină,
Sunt doar ecouri care se înfrunt
Și se întrec prin ani fără hodină.
Sunt doar mistere fără de sfârșit
Ce-și caută suflarea după moarte,
În spațiul veșnic, drum desăvârșit,
Ecoul vieții soarta și-o împarte.
OMUL CA ȘI FRUNZA
Ca și frunza omul moare,
Se topește, putrezește,
Și la cruda întâmplare
La pământ se-adăpostește.
Ca și frunza-mbătrânește
Peste arșița din vară
Și-n pământ se adâncește
Ca să uite de povară.
PÂNZELE VIEŢII
Nimic nu e mai dulce decât viaţa
și rostul ei pe care ni-l dorim,
prin zbucium lung ne împăcăm cu soarta
care ne face s-o trăim, iubim.
Nimic nu e mai dulce-n astă lume
decât un trai printre lumini cereşti,
revarsă zorii în culori, costume,
pe-a nostre inimi şi-ale noastre vieţi.
POVARA PĂCATULUI
E legea naturii
de face să privim cu dispreț falsitatea
Și omul e acel
ce face să nască minciuna, nedreptatea,
E omul acel
ce-și pierde crezul divin prin vânt și ploaie
Și uită că-n lume
mai este păcatul cumplit și o cruce greoaie.
E omul acel
ce face să triumfe cruzimea și nesimțirea
Și taie pe viu
să creeze durerea, necazul și răzvrătirea,
E omul acel
ce-și poartă o viață din greu povara păcatului
Și lasă crezul divin
în bătaia de vânt, în bătaia amarului.
PRIN UNDA LUMINII
Prin unda luminii
ecoul își leagănă zborul,
prin unda luminii
lumea își deapănă dorul,
prin unda luminii
pământul adoarme în noapte,
prin unda luminii
trec zilele în recunoaștere.
Prin unda luminii
pământul respiră, oftează,
prin unda luminii
cu-ncetul timpul cedează,
prin unda luminii
vremea păzește cărarea,
să treacă prin ea
doar omul, când simte plecarea.
REGINA NOPŢII
Când întunericul se lasă pe pământ
Și-n drumul nopţii liniştea coboară,
Natura-şi pierde din al său cuvânt
Prin clipele ce plâng ca să nu moară.
Când întunericul se lasă pe pământ
Și palida-amorţire ţine pasul,
Regina nopţii cu al său veşmânt
Alină visele ce bat în ritm cu ceasul.
DOAR AMINTIRILE
Doar amintirile rămân peste vreme,
Cu dorul ce-și face cuibar peste ele,
În haină tăcută mocnesc printre scheme
Să țină eternă gândirea sub stele.
Doar amintirile rămân împăcate
De viața-i trecută prin val de noroi,
Cu simpla imagine în clipe agreate
Cuprindem trecutul ce stă printe noi.
————————————-
Galina MARTEA
Olanda
11 septembrie 2019