S-a obținut independența statală, dar nu s-a știut ce de făcut cu ea. S-a obținut libertatea mult dorită, dar nu s-a știut cum ar putea fi aplicată ea într-un proces independent de existență. S-a obținut tot ceea ce s-a dorit de zeci de decenii, dar… Iar acum, peste 27 ani de independență, poporul basarabean este în fața unui eșec total sau, mai bine zis, în fața unui colaps social de proporții înspăimântătoare/ în fața unei tragedii naționale de neimaginat, dar, în același timp, și în fața unei ridiculități umane care denotă lipsă de cultură și educație. Cu aproape trei decenii în urmă societatea moldovenească sărbătorea cu multă fericire independența țării (27 august 1991), iar la ziua de azi această sărbătoare s-a transformat în una plină de lacrimi și disperare în tot ceea ce se numește „viața și existența în R.Moldova, țara care a degradat, a sărăcit, a ajuns la capătul deznădejdei și confuziei sociale fără precedent”. În toți acești ani poporul a existat și s-a descurcat cum a putut, fiecare cu propriile nevoi, iar la ziua de azi acesta simte că s-a epuizat complet și nu mai poate merge înainte din cauza nedreptăților sociale, aspecte ce au decăzut la limite insuportabile, nemaivorbind de sărăcia, corupția și starea de lucruri care a evoluat doar în detrimentul societății și nu în detrimentul clasei politice și de guvernare. În timp, totul a evoluat spre un singur scop și anume: în a trăda și viola interesele și necesitățile poporului, nemijlocit, în a periclita identitatea societății. Evenimentele ce au loc și se derulează în societate exprimă haos, incertitudine, neîncredere, neclaritate, răutate, barbarie, neomenie, prostie și incultură umană – totul fiind o nenorocire căzută asupra poporului. Însă, cel mai dureros, tot ceea se întâmplă în societate, cu efecte pline numai de negativism și absurditate, sunt provocările întreprinse din partea clasei dominante ce nu are la bază știința și practica corespunzătoare în guvernarea unui stat, dar, în mod aparte, și a clasei politice ce nu are la bază capacitatea și inteligența adecvată pentru domeniul politicii în afaceri publice. Într-un final, s-a creat un stat ce nu are la bază temelie/ verticalitate/ personalitate/ credibilitate nici în plan național și nici în plan mondial, în așa mod existând și menținându-se doar pe niște curenți iluzorii care mai bântuie în cadrul țării. Lucruri ridicole, dar totodată tragice, cu deznodământ nespus de dramatic pentru un popor.
O societate ce este nespus de divizată și influențată negativ de diversitatea și multitudinea partidelor politice, o societate ce este în relații de dușmănie, deoarece o mare parte dintre concetățeni sunt pentru mișcarea unionistă și cea pro-UE – deci spre Vestul Europei, iar o altă parte sunt anti-UE și anti-unionism – deci cu orientare spre răsărit și numai spre Estul Europei. Este o discordie enormă între oameni, o dușmănie incontrolabilă cu un câmp de acțiune nelimitată, factori care ar putea conduce și la un război civil, acesta reprezentând lupta între mai multe grupări politice și sociale de orientări diferite, cu scop în schimbarea ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente/ celei precedente. Dacă în primii ani de independență poporul a avut o perioadă de timp mai liniștită care asigura și o stabilitate promițătoare cât de cât acceptabilă pentru un prezent și viitor (cu o democrație să spunem normală pentru un stat nou format), atunci în ultimii ani poporul există într-o atmosferă socială insuportabilă care nici într-un fel nu exprimă speranță și încredere în ziua de azi și de mâine, deoarece condițiile sociale și politice sunt extrem de nedemocratice și provocatoare. Astfel, o asemenea societate, cu o politică în guvernarea statului pe principii și tradiții nesănătoase, merge și există în mod arbitrar și, concomitent, traversează direct prin conținutul unui faliment social, economic, cultural, moral. O țară care, în timp, a admis în ierarhia sa/ în funcțiile administrative de stat politicieni și guvernatori incapabili în a administra o țară pe principii umane echitabile și democratice, aceștia neavând fundamentul respectiv în pregătirea profesională și practica necesară pentru o asemenea activitate publică. În rezultat, precum s-a dezvoltat și s-a creat societatea în cauză după 27 ani de independență, cu o degradare socială incredibilă, în asemenea mod a degradat și politica, ca formă de guvernare în stat. Dar, cel mai trist e că în sfera guvernării statale s-au infiltrat tradiții și deprinderi nespus de nesănătoase care se bazează numai pe relații de prietenie și rudenie, în consecință, fiind angajate și promovate în activitatea de administrare publică doar persoane ce nu corespund unui anumit intelect și unui anumit criteriu de pregătire instructivă, educativă, culturală, morală. Iar dacă să ne referim numai la sfera politicii, activitate a unor grupuri sociale în organele puterii în raport cu statul, atunci situația e chiar înspăimântătoare, deoarece în această sferă de activitate se infiltrează, în majoritatea cazurilor, doar persoane cu anumite interese și scopuri individuale, ceea ce este caracteristic pentru societatea moldovenească de astăzi. Astfel, politica, ca fenomen și ca formă în administrarea țării, a format și a devenit un teren de luptă între acele grupări politice care vor să acapareze integral puterea în stat, fără a asigura bunăstare cetățenilor și, nemijlocit, fără a asigura asistența socială corespunzătoare pentru un trai decent. O asemenea situație este nespus de periculoasă pentru o societate, deoarece în prim plan sunt puse interesele personale ale politicianului, guvernantului (mentalitate îngustă și învechită) și nu este pusă în valoare complexitatea unor lucruri mai importante precum: fondarea unor condiții decente în existența omului/ poporului; fondarea unei societăți bazată pe echitate socială și transparență democratică; fondarea unui teren pentru o coabitare socială civilizată, având la bază respectul dintre omul puterii și masele, etc. Însă, cu o asemenea atitudine și mentalitate necivilizată omul puterii/ omul politicii nu este capabil să construiască obiective centrate pe valori sociale care să corespundă necesităților și intereselor poporului. Cu atât mai mult, cu o asemenea atutudine indiferentă față de necesitățile și aspirațiile poporului, omul puterii și al politicii moldave reușește să construiască doar răul care dezbină și dărâmă o societate, în rezultat instaurând dezordinea, sărăcia, desfrânarea-corupția, haosul, neînțelegerea, exodul în masă, într-un cuvând – degradarea integrală a societății. Dacă în țările dezvoltate ale Occidentului omul din sfera politicii tinde să influențeze orientarea sau administrarea în stat, atunci el o face în limita legii și în mod civilizat, însă nu se procedează în modul care există în societatea moldovenească și anume: de a merge peste oameni/ peste concetățenii tăi pentru a le crea o viață cât mai grea și insuportabilă în propria lor țară. Totodată, în lumea civilizată a țărilor dezvoltate nici într-un caz nu se realizează politica, ca formă în guvernarea statului, pe principiul de a sugruma, intimida și umili personalitatea poporului/ personalitatea concetățeanului din societate așa cum este realitatea cruntă din Moldova.
Ajunsă în perimetrul criticilor, societatea moldovenească și-a pierdut aproape complet credibilitatea în fața celor mai prestigioase structuri internaționale și nu numai. Astfel, este deja foarte greu ca cineva din afară/ din lumea civilizată să intervină în salvarea șau ameliorarea situației existente din Moldova, deoarece printr-o asemenea dezordine și depravare socială este foarte greu de traversat – totul exprimând abatere de la normalitate. Revizuind situația actuală din societatea basarabeană putem remarca că la momentul dat nu sunt niciun fel de pârghii care ar putea stopa șau înlătura consecințele anarhiei statale și fărădelegilor instaurate de către oamenii puterii. Singura soluție este ca poporul să se trezească la realitate, fără a trăi doar cu speranța că într-o zi va veni un cineva din afară și va reîncepe remodelarea acestei societăți. Nu, aceasta nu va fi niciodată, remodelarea sau salvarea societății va fi realizată doar atunci când masele vor fi conștiente, cu adevărat, de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Concomitent, fiecare om al societății trebuie să fie responsabil de acțiunile și aspirațiile sale, cu precădere, să existe între concetățeni consolidare și unitate în fapte și dorințe, fără a susține și admite compromisurile omului-putere din stat. La rândul lor, clasa politică și de guvernare trebuie să cedeze pozițiile de interese personale, lăsând teren poporului să se manifeste în dreptul la libera exprimare și existență, fără a fi marginalizați sau umiliți. Nemijlocit, clasa de guvernare, indiferent de faptul că îi place sau nu acest lucru, este obligată să promoveze reforme și legi corespunzătoare pentru concetățeni, pentru popor și nu doar pentru o anumită categorie de oameni din societate. Respectiv, omul puterii din stat trebuie să-și reconstruiască cât mai urgent moralitatea, care este decăzută în limite inacceptabile. Și, nu în ultimul timp, după 27 ani de independență, puterea statală trebuie deja să răspundă la revendicările concetățenilor, care majoritatea vor stabilitate și bunăstare socială, iar o bună parte dintre ei, îndeosebi românii din Basarabia, vor cu adevărat remodelarea acestei țări în una civilizată și dezvoltată, dar și în una unită cu patria-mamă. Este un adevăr și un desiderat de care are nevoie poporul român din societatea moldavă, din societatea care la ziua de azi luptă pentru supraviețuire, o luptă continuă pentru libertate și identitate.
———————————-
Galina MARTEA
Olanda
27 august, 2018