Galina MARTEA: Familia tradițională prin conceptul contemporaneității

Dacă să ne referim la semnificația familiei tradiționale în contextul actual al existenței umane, atunci acest subiect, cu siguranță, ar induce la formarea mai multor teme de discuție care, la rândul lor, ar putea provoca atât neînțelegeri, cât și consens în abordarea problemei în cauză. În istoria omenirii este foarte bine cunoscut faptul că familia, ca formă socială, este nucleul esențial în componentul de existență și continuitate a vieții umane, indiferent de faptul dacă la baza acesteia este relația conjugală bazată pe căsătoria legală (conform actului civil) sau concubinaj (fără acte civile/ căsătorie nelegitimă). Însă, în tratarea acestui subiect vom atrage mai mult atenția la aspectele ce țin de rolul și contribuția familiei tradiționale în formarea unei societăți sănătoase, favorabilă omului în dezvoltare.

Familia a fost și va fi mereu o necesitate supremă în existența omului. Fiind formată/ unită din două persoane de sex opus, familia tradițională își are originile sale, caracterul și conținutul său. Conținutul oficial al acesteia, stabilit prin lege, reprezintă starea prin care cuplul conjugal este obligat să se respecte în tot ceea ce se numește conviețuire în parteneriatul matrimonial propriu soților. Însă, dacă să luăm în considerație adevărul existent al familiei tradiționale din Estul Europei/ sud-Estul Europei și nu numai, atunci acesta se contrazice pe sine însuși în foarte multe acțiuni și anume: în respectarea actului civil semnat în fața organelor de resort, dar și în fața instituției creștinismului-biserica unde se fac promisiuni prin jurământ divin. Realitatea este că în familia tradițională a existat și a dominat mereu disproporția, puterea (cu regret, în mod special puterea fizică și cea de ambiție paternală), fiind mai mult de partea bărbatului, acesta considerându-se capul familiei, cu toate că femeia a fost și este acea care întreprinde, în majoritatea cazurilor, acțiunile necesare de rigoare pentru existența familiei și, nemijlocit, realizarea obiectivelor prioritare în menținerea cuplului conjugal. Dar, necătând la poziția destul de importantă și, în același timp, supusă a femeii (ca să nu generalizăm), oricum bărbatul este acel care deține autoritatea în coabitare, astfel deseori dominând în mod nelimitat femeia și copiii. Acest lucru se menține prin tradiție și anume: depinde din ce familie provine bărbatul. Știm cu toții și este o realitate dură că în familia tradițională bărbatul aplică frecvent puterea fizică împotriva soției, în mod aparte, dar și împotriva copiilor, acțiune care provoacă mari dificultăți în educația copiilor și, respectiv, în formarea unei personalități adecvate pentru o societate civilizată. Nu este exclus faptul că în familia tradițională bătaia împotriva copiilor o aplică și mama, adică soția bărbatului. Ținând cont de faptul că mai mult de jumătate din familiile tradiționale, spre exemplu cele din societatea basarabeană, își educă copiii prin bătaie, atunci ne convingem ferm că și societatea civilă în dezvoltare este afectată nespus de grav de factori mai mult negativi, decât pozitivi. Cu atât mai mult, conflictele permanente ce există între soț și soție (la baza acestora fiind conflictele cu accent pe infidelitate, neajunsuri materiale, etc) se răsfrâng destul de negativ asupra copiilor în dezvoltare. Acest lucru, ulterior, atestă faptul că copiii crescuți în condiții nesănătoase de educație pe parcurs devin traumați psihologic și întâmpină greutăți în formarea unui comportament uman adecvat, iar personalitatea acestora este supusă unor riscuri ce se corelează nesatisfăcător în relațiile cu societatea civilă. Astfel, prin menținerea unei asemenea familii de stil tradiționalist se contribuie la formarea unui mediu social nesănătos și, nemijlocit, la formarea unei personalități traumate în procesul de dezvoltare. Dar necătând la toate acestea și pe lângă faptul că între cuplul conjugal nu mai există respect, armonie și credință adevărată în dragoste, oricum o asemenea familie continuă să conviețuiască împreună pentru a demonstra societății/ vecinilor/ prietenilor prezența unei familii de stil tradiționalist ce are la bază actul legal oficializat prin căsătorie. Anume sub acest document numit Act de Căsătorie sute/ mii/ milioane de parteneri conjugali, doar de ochii lumii, mențin familia tradițională, însă nu au curajul moral de a desface această relație care nu mai funcționează în condiții normale și nu mai este benefică nici pentru un membru al familiei, cu atât mai mult pentru o existență decentă și o dezvoltare normală a copiilor în creștere. Atunci ne vom întreba: este cazul să pledăm pentru menținerea unei asemenea familii de stil tradiționalist sau să pledăm pentru una de stil modernist care are la bază conviețuirea între parteneri doar atâta timp cât există respect și devotament autentic în dragoste/ sentimente? De menționat pentru claritate, nimeni nu exclude faptul că familia tradițională nu este bună, dincontra ea este foarte bună doar în condițiile când este fondată și funcționează pe criterii de venerație și atitudine omenească între partenerii conjugali, dar nu să existe pe criterii de falsitate/ ipocrizie/ infidelitate. Concomitent, pentru a face o diferențiere sau pentru a constata faptul care dintre aceste două categorii de familii este mai bună în fondarea unui mediu social sănătos, atunci vom relata argumente și despre familia modernă. Însă, în tratarea acestui subiect vom atrage mai mult atenția la aspectele ce țin de rolul și contribuția familiei în formarea unei societăți favorabile omului în dezvoltare, indiferent dacă aceasta este tradițională sau modernă.

Familia modernă, în majoritatea cazurilor, are la bază relația civilizată dintre doi parteneri de sex opus și se întemeiază pe două aspecte: concubinaj și relație oficializată prin acte civile (ca și în cazul familiei tradiționale, numai că în anumite situații cu orientări diferite). Concubinajul, fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie, este o metodă de conviețuire dintre doi parteneri (un bărbat și o femeie) foarte răspândită în lumea contemporană din Westul Europei și nu numai, dar mai puțin aplicabilă în Estul Europei, mai ales în sud-Estul Europei (spre exemplu, în societatea moldovenească unde nu este recunoscut în mod legal concubinajul). În cazul dat nu ne vom referi la partenerii cu orientare sexuală din categoria homo, dar ne vom referi la categoria heteroconcubinaj dintre două persoane de sex opus (bărbat și femeie) care conviețuiesc împreună fără acte legale. Aceasta reprezintă în mare parte familia contemporană din Occident care, la rândul ei, oferă continuitate vieții umane (concubinaj: Islanda-66,9%, Franța-59,1%, etc. https://ro.wikipedia.org/wiki/Concubinaj). Iar conținutul oficial (cu acte civile) sau neoficial (fără acte – concubinaj) al familiei moderne este o componentă mai puțin importantă în viața cuplului, respectiv, o componentă care nu scoate în evidență o stare anormală a lucrurilor, deoarece acel document oficial (actul civil de căsătorie) sau acea filă de hârtie nu decide și nu garantează soarta unei relații bune dintre parteneri – totul depinde de atitudinea și cultura reciprocă a fiecărui membru în coabitare, mai ales în relația de fidelitate. În acest caz ar fi normal de tratat subiectul din alt unghi al existenței și anume: din cel al respectului dintre două persoane care conviețuiesc împreună. Astfel, familia prin relația de concubinaj (considerată familie modernă) poate exista o viață întreagă, dacă aceasta se bazează pe respect, adevăr și sentiment autentic în toate. Firește, în cazul când partenerii sunt siguri de relația lor civilizată și benefică pentru ambii, atunci foarte mulți dintre ei oficializează această relație prin actul legal de căsătorie. Iar în cazul când relația dintre parteneri nu mai merge în mod favorabil și începe să se contrazică în multe lucruri, dar mai ales în viața sentimentală, atunci acest cuplu se separă, iar copiii din această familie sunt educați cu multă răspundere de ambii părinți, chiar și dacă sunt separați. Astfel, copiii din asemenea familii nu cresc într-un mediu de conflicte și stresuri permanente dintre părinți, iar educația și personalitatea acestora este cu mult mai prielnică în formare în raport cu a copiilor din familiile tradiționale unde în orice moment persistă conflictele și bătăile dintre părinți. Totodată, în familiile de stil modernist relațiile dintre părinți și copii sunt diverse față de cele din familiile tradiționale. Având la bază autonomia fiecărui membru al familiei, în familiile moderne autoritatea între părinți/ parteneri conjugali nu există, de fapt ea există, însă în mod egal. Cu certitudine, nu în toate familiile moderne există unitate și armonie, dar, în același timp, în familiile din Occident nu există acea degradare sau decădere comportamentală între partenerii conjugali așa cum este văzută realitatea brutală din unele familii tradiționale din Estul Europei/ sud-Estul Europei, spre exemplu – societatea basarabeană. De menționat, familia modernă nelegalizată, adică fără acte civile de căsătorie, s-a format în baza unor necesități și cerințe ale epocii contemporane și anume: pentru a evita formalitățile legale de divorț în cazul când relația dintre parteneri nu mai funcționează bine.

A conviețui într-un mod anormal sub numele de familie tradițională nu este deloc ușor și agreabil, așa cum nu este deloc plăcut să vezi cum o comunitate umană nu se dezvoltă în mod civilizat din cauza unor principii legate de tradiționalism – un lucru destul de ridicol. Dezvoltarea unei societăți depinde în mare măsură de cultura, unitatea și stabilitatea familiei care dintotdeauna a fost și va fi nucleul esențial în existența/ istoria omenirii, necătând la faptul sub care formă există sau a fost fondată. Familia, fiind o comunitate de nivel micro, trebuie în permanență să-și manifeste principiile de existență în pas cu schimbările lumii contemporane și, nemijlocit, cu necesitățile în dezvoltare a propriei societăți. De aceea, familia tradițională trebuie menținută/ păstrată doar atunci când ea este fundamentată pe valori și relații umane autentice, având la bază respectul adecvat dintre cele două persoane ce conviețuiesc împreună – soțul și soția. Iar în cazul când familia tradițională există încă pe principii și ambiții primitive în coabitare, atunci un asemenea cuplu conjugal trebuie să se separe, deoarece prin comportamentul neadecvat al vieții conjugale și de familie se contribuie destul de negativ în educația propriilor copii și în procesul relațional al acestora cu societatea. În caz contrar, trebuie de recurs la modul de viață al familiei moderne ce funcționează pe criterii de egalitate în drepturi și respect în relația sentimentală, indiferent de faptul dacă această familie este legalizată prin acte civile sau nu.

———————————-

Galina MARTEA

Olanda

16 august, 2018

Lasă un răspuns