Recent la Editura Mușatinia, editor Emilia Ţuţuianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de interesante ce datează acțiunile firești ale omului creator din acest univers. La fel și coperta cărții este demnă de atenție și foarte frumos ilustrată, realizator Dorin Dospinescu (și redactor șef al editurii), imaginea în cauză reprezentând organul suprem de judecată și control din orașul stat Atena din regiunea Attica, dar și sculptura cu zeița-patroană a orașului Atena. În această ambianță estetică se înscrie, cu mult prestigiu, și prefața cărții realizată de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier și eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulată „Judecata literatorilor”.
Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o creație jurnalistică prin intermediul căreia se regăsesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un conținut de 202 pagini, cartea Areopagus a Veronicăi Balaj (poetă, prozatoare, romancieră, publicistă, jurnalistă) și a Cristinei Mihai (jurnalistă, poetă, publicistă) este opera literară scrisă sub formă de dialog prin care se înregistrează convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre generații, dar mai ales convorbirea între reprezentanții culturii românești de ieri și de astăzi, personalități care știu cum să proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societății românești. Anume prin acțiunea trăirilor spirituale această lucrare reprezintă forma unui obiect care evocă evenimente vitale ale omului creator, ale omului creator care conform principiilor individuale se zidesc publicații literare cu subiecte concrete sau lucrări în baza cărora se pot întemeia teorii științifice, în rezultat ideile și conceptele respective fiind înregistrate într-o varietate enormă de monografii pentru diverse domenii sociale. În contextul dat, Paul Eugen Banciu în prefața cărții scrie: „Trăim un timp cu intensitatea celui datorat unor mari evenimente, din ce în ce mai grăbit, mai superficial, în care viaţa se interferează cu ficţiunea, cu lumea imaginarului, coborând din universul structurat al culturii în decursul câtorva milenii. Trăim o vreme a interşanjabilităţii valorilor culturale, după principiul facil al psihologiei individuale, al gusturilor formate acum după alte principii, complet distonante cu acumulările şi criteriile celor de dinaintea noastră cu doar jumătate de secol. Lumea cărţii, fie ea a editurilor, fie a librăriilor şi bibliotecilor, lasă acum la o parte ficţiunea, parabola exemplară, personajul de excepţie, construit după toate regulile tipologiei unui specific al unei zone, naţiuni, continent, ca în prim plan să apară jurnalul intim al unor personalităţi reale, memoriile unei vieţi trăite într-un dat istoric, astfel că eroul devine însuşi autorul cărţii, ca într-o perpetuă confesiune scrisă la persoana întâi”.
În peisajul acestei cărți, ca parte componentă a unei vieți trăite în afara meleagului natal, se conturează în mod deslușit dorința omului creator de a înregistra în limbaj artistic sentimentele și realizările obținute în timp pe tărâmul literar/cultural/intelectual. În acest sens, o pleiadă întreagă de scriitori români contemporani din întreaga lume fac parte din această lucrare inedită care se numește Areopagus – patrimoniu literar pentru cultura națională română. Soarta acestor scriitori din afara granițelor țării românești este o istorie plină de trăiri emoționale, cu o dragoste constantă față de țărâna natală, cu dragoste nobilă față de origine prin care curge sângele românesc, indiferent de faptul că sunt în depărtare. Este trist acest lucru, însă prin descrierea reală a sentimentelor acest om creator reușește să înfrunte greul și, totodată, reușește să creeze frumosul original care trezește admirație și pune bazele unei culturi morale și spirituale. Așa fiind, în cuprinsul volumului Areopagus ne întâlnim cu scriitorul George Astaloș, poet român stabilit la Paris, care discută cu consacrata scriitoare Veronica Balaj și la rândul său spune: „Am ştiut că voi pleca din ţară din noaptea când l-au arestat pe tata… Mama a fost condamnată la moarte… Am o bătaie de inimă în plus pentru poezie…”. În paginile lucrării ne întâlnim și cu scriitorul român Nick Bogdan din Canada, care dialogează cu Cristina Mihai și la rândul său consideră existența umană în modul respectiv: „Viaţa, un document de scris”. Din discuțiile realizate se înțelege clar că „Nick Bogdan poartă cu el încă acel parfum al timpurilor de altădată”. Este foarte interesantă și discuția dintre Veronica Balaj și Shaul Carmel, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Români din Tel Aviv – Israel, care redă propria emoție astfel: „…Când sunt în Israel, mi-e dor de ţara de unde vin cu amintiri, sentimente, trăiri, cu o limbă în care scriu , respir, când sunt în România, mi-e dor de pământul străbun…”. Foarte constructivă este și întâlnirea Veronicăi Balaj cu poeta de limba română Alex Amalia Călin din New York, care exprimă: „Libertatea te ajută să te regăseşti pe tine însuţi. Poezia m-a renăscut, ea îmi dirijează paşii şi-mi conturează viaţa”. O altă convorbire este înregistrată între Veronica Balaj și Alexandru Cetățeanu, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada și unul dintre fondatorii/coordonatorii revistei „Destine literare ”, editată în limba română la Montreal, unde ultimul dintre ei menționează: „Pe vremea comunismului tind să cred că exilatul avea nevoie de mai mult curaj…”. Având în convorbiri tema comunismului și procesul migrator în străinătate, cât și multe alte subiecte, Veronica Balaj realizează un dialog și cu Flavia Cosma, poetă, scenarist TV, producător, regizor TV din Toronto, Canada, în cele din urmă doamna Cosma afirmând: „Eu am fugit din ţară tocmai pentru a putea să scriu. Poezia este în opinia mea, cel mai elegant şi mai scurt drum către conştiinţa cosmică”. Interviurile realizate de către Veronica Balaj și cu alți scriitori români din străinătate sunt nespus de interesante, accentul forte fiind pus pe tematici vitale precum integrarea în societăți străine, integrarea în arta culturii și literaturii, mărturisiri despre viața privată în corelație cu cea scriitoricească, despre legătura cu scriitorii din țară și străinătate, despre promovarea literaturii române în lume, despre imaginea societății românești în străinătate, despre vocația scriitoricească și refugiul în arta scrisului, și multe alte subiecte de discuție. Printre intervievații de către Veronica Balaj sunt prezenți: Maia Cristea-Vieru, poetă, critic de artă, stabilită în Toronto, profesoară de limba franceză; Theodor Damian, prof., dr., Director al Institutului de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York, poet, redactor şef al Revistei „Gracious Light”/„Lumină lină”, New York, fondator – coordonator al cenaclului „Mihai Eminescu” din New York; Francisc Dworschak, medic, autor a trei tomuri – În apărarea lui Eliade, şi al unor volume despre personalităţi româneşti de renume mondial; George Filip, poet din Montreal, fost redactor șef al revistei „Destine Literare”, coordonatorul Editurii „Destine”, fost Director de Centru Cultural din Montreal; Dinu Flămând, poet, traducător, jurnalist o voce la Radio France International; Corneliu Florea/Dumitru Pădeanu, publicist remarcabil prin nota pamfletară, eseist, autor al mai multor volume istorico-politice, exeget, scoate o revistă culturală, de autor, este de profesie medic, în Winnipeg, Canada; Lucian Hetco, publicist, eseist, poet, editorul revistei „Agero” din Germania; Ioan Miclău, scriitor, editorul, timp de decenii, al Revistei de Artă şi Cultură Iosif Vulcan, fondatorul bibliotecii româneşti „Mihai Eminescu”, în Australia; Alexandru Nemoianu, renumit profesor universitar în S. U. A., publicist, istoric, eseist de marcă; Livia Nemțeanu, poetă, vicepreşedinta Asociaţiei Scriitorilor Români din Montreal; Adam Puslojic, scriitor, curând Preşedinte al Asociaţiei de prietenie scriitoricească numită Frăţia româno-sârbă, un pod cultural; Iulia Schiff, scriitoare de origine română afirmată în Germania, exegetă în limba germană a operei lui Ion Barbu, traducătoare; Ana Simon, hispanistă, scriitoare, traducătoare, autoare de scenarii de film, soţia fostului actor François Simon, fiul marelui actor Michel Simon; Florentin Smarandache, recunoscut matematician pe plan internaţional, poet original, teoreticianul curentului paradoxist în poezie, SUA; George Uscătescu, fost profesor de filozofie la Universitatea din Madrid şi profesor asociat la Universitatea din Florenţa şi Sorbona; preşedinte al Societăţii europene de filozofie, autor a 100 de volume, traducătorul lui Lucian Blaga în limba spaniolă; fost prieten cu Brâncuşi. În același context se înscriu și dialogurile realizate de Cristina Mihai cu scriitorii români de pretutindeni, precum: Călin-Andrei Mihăilescu (scriitor, profesor universitar de literatură comparată şi de limbă spaniolă la Western Ontario University, Canada, teoretician al literaturii şi un om legat de jurnalismul radio – Radio Free Europe, BBC, CBC şi de ziaristica din diaspora); Mia Pădurean (scriitoare, Asociaţia Scriitorilor Canadieni de Limbă Franceză din Outaouais, regiunea Ottawa-Gatineau); Rodica Raliade (scriitoare din România, scrie și despre românii din Ungaria şi cei din Canada); Nick Sava (scriitor din Canada, Vancouver); Elena Ștefoi (Ambasadoare plenipotenţiar a României în Canada, poetă, deţinătoarea mai multor premii şi medalii); Luminița Suse (autoare a cinci volume de poezie, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a mai multor asociaţii canadiene, printre care Canadian Federation of Poets şi Valley Writers’ Guild); Miruna Tarcău (scriitoare, Québec, Canada); cât și mulți alți condeieri.
Evident, dorința de expresie este destul de prezentă în Areopagus, iar sinceritatea scriitorului intervievat cu certitudine este o realitate trăită, o realitate redată în contextul limbajului artistic. Astfel, printr-o confesiune reciprocă atât realizatorul interviului, cât și intervievații sunt motivați și încântați de fenomenul discuțiilor, unde schimbul de păreri este necesar în elucidarea subiectului propus. Deci, lucrarea în sine este un model de meditație al omului creator prin dorința de a-și deschide sufletul, de a-și împărtăși emoția și sentimentul pentru neam, cultură, artă. Prin urmare, volumele de interviuri sunt la fel de interesante ca și alte opere literare, ba chiar uneori pot fi și mai interesante și mai deosebite prin faptul că dialogul realizat dintre două persoane poate contura sau deschide tunelul unei vieți trăite de-a lungul timpului, corespunzător prin dialog scriitorul intervievat își înaripează și-și motivează și mai mult spiritul pentru a crea în continuare lucruri frumoase/inedite. În contextul dat, este plăcut să retranscriu cuvintele redate în prefața cărții de către distinsul scriitor Paul Eugen Banciu cu referire la scriitoarele și jurnalistele Veronica Balaj și Cristina Mihai, care au reușit cu multă dibăcie să pună în lumină o lucrare extraordinar de interesantă pentru publicul cititor: „Ca scriitoare, care s-a impus atât în proză cât şi în poezie, Veronica Balaj transformă interviul gazetăresc într-un dialog uman, cultural, preluând ceva din maieutica celor desfăşurate între oameni de aceeaşi meserie, ici şi acolo punctate cu fapte inedite din biografiile mai mult sau mai puţin cunoscute ale personalităţilor cu care stă de vorbă, ori cu detalii necunoscute marelui public din crezurile creatorului român din diaspora, de contextul în care a evoluat şi s-a impus ca om de cultură. Citind interviurile simţi comuniunea stabilită între cel ce-şi deschide sufletul şi cel care iscodeşte, între reporter şi cel intervievat”…. „Contribuţia Cristinei Mihai, cu acuitate, vine să întregească imaginea jocului, anume acela de convorbire, de tăifăsuire pe marginea vieţii, a credinţei în artă, a lumii în care trăim, cotropită de evenimente ce se succed cu repeziciunea imaginilor de la un buletin de ştiri, făcându-ne părtaşi la viaţa tuturor oamenilor de oriunde din lume, cu dorinţa expresă de a-i iubi, spre a putea să le oferim partea noastră de suflet convertită în creaţie literară. Mai pragmatici sau dimpotrivă, scriitorii chemaţi la dialog întregesc poate imaginea complexă a lumii literare de azi, pe care cititorul român o cunoaşte prin miile de traduceri ce se fac la noi, prin continua comunicare stabilită intermediat între creator şi cel ce trebuie să-şi regăsească propria sa personalitate, propriile sale gânduri şi speranţe în arta literatorului”.
În încheiere aș menționa, volumul de interviuri Areopagus trebuie lecturat în întregime de fiecare dintre noi doar pentru a înțelege ce înseamnă tristețea și durerea sufletească a omului creator care există departe de tărâna natală. La acest subiect Dinu Flămând (poet, traducător, jurnalist o voce la Radio France International) scrie: „Exilul nu e un cuvânt. E o formulă de viaţă, dacă o priveşti cu toata seriozitatea”. Iar George Filip, renumit poet din Montreal, își revarsă dorul de baștina natală prin versul liric doar așa: Lume bună, unde-i fericirea?/ Dorul greu în suflet de ce-l port?/ Fericirea mi-a rămas acasă,/ Fericirea n-are paşaport… Pe când Lucian Hetco (publicist, eseist, poet, editor minunat și profesionist al revistei „Agero” din Germania) exlamă cu mult optimism: „Cred în Românul planetar”.
————————————-
Dr. Galina MARTEA
Olanda
11 august 2019