Scriitorul a fost și va fi mereu un producător de bunuri spirituale, un producător de lucruri frumoase ce servesc în dezvoltarea omenirii. Scriitorul este persoana care îmbogățește în mod creator cultura propriei societăți, cultura propriei individualități, astfel fiind mereu în căutare de sine, fiind mereu în promovarea acelor idei și valori care să completeze evolutiv arta scrisului. Deci, în numele scriitorului se prezintă omul, – ființa umană ce își extinde mereu capacitățile pentru a valorifica cât mai eficient categoria fundamentală a esteticii, component ce însumează în sine armonia sentimentelor față de lumea înconjurătoare și tot ceea ce numim viața umană. Prin corelația acestor însușiri se regăsește intelectul uman – fenomen natural ce stimulează şi declanşează în permanenţă acţiuni ce pun în mişcare procesele de existenţă umană, procesele ce dictează şi mânuiesc viaţa pe pământ, procese ce stăpânesc cuprinsul şi cuceresc necuprinsul naturii în a crea, dezvolta şi perfecţiona continuu omul. Așa fiind, omul este întruna în căutare de tot ceea ce este sublim în viața pământească, cu certitudine, de tot ceea ce este sublim pentru el însuși, dar și pentru semenul său și propria societate. Din ierarhia acestor definiții și valori, ce includ în sine aspectele estetice și intelectuale ale omului, face parte și scriitorul Alensis De Nobilis (poet, prozator, nuvelist, editor, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe din SUA, membru al mai multor uniuni de creație), adevăratul nume al domniei sale fiind Cornel Bălescu, personalitate distinsă a neamului românesc.
Licenţiat al Universităţii Spiru Haret din București, Facultatea de Filozofie-Jurnalism, dar și studii de masterat în domenul Mass-Media și Comunicare, Alensis De Nobilis a reuşit să se afirme cu mult succes şi în domeniul literaturii, în timp punând în lumină un şir de lucrări valoroase pentru literatura naţională română. Debutând în 2009 cu volumul de versuri „Axis Mundi, (Editura Anamarol), ulterior Domnia sa publică şi alte cărţi de poezie, proză: „Agonia fiinţei” (poezie, Editura Nouă, 2009); „Referendum” (poezie, Editura Nouă, 2009); „Perfuzii cu lacrimi” (poezie, Editura Absolut, 2012); „Beţiile cosmice” (poezie, Editura Absolut, 2016); „Acolo” (poezie, Editura Absolut, 2017); „Alb” (poezie, Editura Absolut, 2017); „Înfloririle apelor” (poezie, Editura Absolut, 2018); „Amintiri din memoria luminii” (poezie, Editura Absolut, 2018); „Simfoniile lumii – Ceremoniile formelor” (Editura Absolut, 2018); „Alfa” (poezie, Editura Absolut, 2018); „Omul poliflor” (poezie, Editura Absolut, 2019); „Respiraţii în dar” (proză, Editura Absolut, 2019); „Turnuri de înălţimi” (poezie, Editura Absolut, 2019), cât și altele. Prin descrierile sale, Alensis De Nobilis pune în valoare propriile calităţi scriitoriceşti, dar, în acelaşi timp, descoperă și redescoperă continuu universul său literar. Autorului îi reuşeşte destul de bine să propună cititorului viziuni literare pline de sens ce desemnează sistemul de însuşiri esenţiale despre lume, univers, existență; corespunzător, punând în evidență spiritul inventiv al imaginaţiei care este suprapus cu spiritul propriului intelect. Referindu-ne la genul poetic al scriitorului, acesta sensibilizează prin succesuinea metaforelor din abundenţă, prin accentul corelativ dintre existenţa omului în acest univers și universul în propria sa viziune; versul liric fiind redat printr-o formă frumoasă a gândirii prin intermediul căreia acționează și viaţa interioară a scriitorului; – totul transmis prin formula mijloacelor artistice ce favorizează în mod pozitiv activitatea creatoare. Prin expunerea sinceră a sentimentelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare, cu viziuni filozofice, creația literară a Domniei sale te predispune la confesiuni, în subordine fiind constant mesajul artistic redat prin imagini expresive, printr-un limbaj centrat pe versul alb și versul clasic ce are la bază rima şi ritmul.
Revenind la volumul de proză „Respirații în dar”, publicat la Editura Absolut din București, 2019, pagini 87, autor Alensis De Nobilis, vom prezenta un cuprins literar ce reprezintă preocupările, suferințele, incertitudinile, întristările și bucuriile omului în dimensiunea naturii, – o sinteză bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus; o manifestare între fenomene ce reprezintă viața pământească în raport cu cea astrală, viața spirituală cu cea materială, relația dintre bine și rău, dintre păcat și antipăcat, dintre frumos și urât. Într-un cuvânt, totul este o concepție filozofică despre lume și univers, despre lume în formula vieții. Descrieri interesante fundamentate pe sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale existenței umane. Compunerile literare ale autorului deseori sunt interpretate în dependență de stările sufletești, astfel cele relatate se prezintă sub o formă concret definită, cu percepții imaginare ale unor lucruri reale vieții umane. O sintagmă care vorbește despre acest lucru se prezintă astfel: „Vasal sentimentului dăruit ție, încălzit de recunoștința iubirii, plutesc pe drumurile largi ale lumii. Nu mai este mult și misiunea mea pe Pământ se încheie. Plecarea în lumile astrale, unde atât de multă treabă e de făcut… atât de mult întuneric de măturat din preajma stelelor, atâta ordine de făcut printre nebuloase, prafuri cosmice și miliardele de forme ce înfășoară împrejururile cu eșarfe de culori minunate” (v. Sărbătoare cu crini, pagina 29). Ca urmare a acestor reflecții, autorul emigrează prin spații astrale unde se regăsește mereu pe sine însuși, concomitent interpretând lucruri care se suprapun cu meditația cosmologică, evident prin dimensiunea filozofică, condamnănd firescul și nefirescul: „Periodic urcă și coboară mir în frunți și lacrimi în cristelniți; când icoane albe-ncep să doară, îngerii se leagănă-n cădelniți, chiar în golul din statui, momiți, liniștea-i mai dulce și-nfioară, c-ați putea puțin să asurziți, are forma șarpelui-vioară. Strămutări de vieți și de grijanii limpezesc, în karme-ntunecate, frumuseți ascunse-n har de danii, luminând furiș pe înserate” (v. Trecerea îngerului, pag.34). Trecând de la meditația cosmologică la cea care există de fapt în realitate, autorul definește o altă formă a expresiei, aceasta fiind transpusă printr-o stare a durerii și a necazului uman: „Noi, copiii veșniciei, repetenți la maniere, după ce prizăm poeme lăsăm dolii-n scumiere ce ascund cristelniți sacre-n care vă numirăți fiii, dar noi, hoții de iluzii, dăm cu ruj chiar melodiei și vă invităm în staluri să vă ațintiți spre scenă cum prostituăm durerea și ne punem mir în venă…” (v. Manifest al Sfinților Poeți).
Punând pe cântar ponderea volumului Respirații în dar, scris de Alensis De Nobilis, atunci ar urma să spunem că acesta reprezintă o reușită bună atât pentru autor, cât și pentru cultura națională română. Iar dacă să ne referim la întreaga creație literară a Domniei sale, atunci vom remarca faptul că în joc este prezent talentul scriitoricesc ce se exprimă prin diverse genuri literare – poezie, proză, nuvelă. Evident, cu prioritate, Alensis De Nobilis este mai mult îndrăgostit și preocupat de genul liric al poeziei, unde capacitatea poetică este redată de vibrațiile interioare ale spiritului printr-o formă frumoasă și plăcută, – totul reprezentând creația literară autentică a scriitorului. Creația literară proprie scriitorului este realizată pe criterii de calitate, caracterizându-se ca una bună și de o intensitate anumită ce corespunde unui nivel intelectual adecvat. Poezia și proza este spațiul prin care există autorul, prin care există scriitorul ce este menit să creeze lucruri frumoase pentru omul naturii, pentru ființa umană care este mereu dornică în a cunoaște universul prin care există, în a cunoaște și înțelege mai profund conținutul existenței umane din acest univers.
––––––––––
Galina MARTEA