Iertarea fanteziei
Eu mă gândesc noapte și zi, mereu, la tine,
Iar chipul tău, la mine-n vis, îmi tot apare,
Este sublim să fii al meu, să fii cu mine
Și te iubesc, atât de mult, încât mă doare.
Vei exista, în viața mea, întotdeauna
Și vom rămâne amândoi, orice ai face,
Să fii al meu ori să te pierd, nu mi-e totuna,
Că-mi aparții atât de mult, încât îmi place.
Parfumul tău, oriunde-ai fi, vreau să persiste,
Și să îl simt, când mă trezesc tot lângă tine,
Între noi doi, niciun secret să nu existe,
Că te visez atât de mult, și uit de mine.
Aș da orice, de s-ar putea, să-ntoarcem timpul,
Să fiu din nou și să mă vezi, cea mai frumoasă,
Nmaiștiind vârsta ce-avem și anotimpul,
Dar îmi ești drag, atât de mult, că nu îmi pasă.
S-avem în noi crâmpeie de copilărie,
Iar tinerețea s-o trăim, cât se mai poate,
Simțind fiorii vii de dulce nebunie,
Că te iubesc atât de mult și uit de toate.
Îți place …
E viața ta scăldată în mister
Și în chemare pentru libertate,
Vrând să le faci pe toate cum se cer
Simți o dorință ca să faci de toate.
Să te trezești, când alții s-au culcat
Și să te culci, chiar dacă-i ziuă-afară,
Să plângi de bucurie, ne-ncetat,
Ori să zâmbești, când grija te-mpresoară.
Copilăria să o simți oricând,
Cum te transformă în erou de basme,
Să iei în joacă fiecare gând,
Făcând realitate din fantasme.
Când tinerețea vrei s-o retrăiești,
Din iarnă să poți face iarăși vară,
Să ai puterea să te-ndrăgostești,
Simțind fiorii, ca și prima oară.
Uitând de vârstă să fii fericit,
Iar peste timp să construiești arcade,
Să iubești viața și să fii iubit,
Nemaifăcând doar ceea ce se cade.
E fantezie, strânsă în mister,
Urmând chemarea înspre libertate,
Deși le faci pe toate cum se cer,
Să ai puterea ca să faci de toate.
—————————
Gabriela RAUCĂ
Iulie 2019