Umbrele copilăriei mele…
– Caut îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,
… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.
… pentru a simți sub tălpi … roua zorilor de vară,
– Iar în nări miros de fân … ce a fost cosit aseară!.
… caut secera din câmpuri, ce îmi lasă plânsul gol,
– Și avid de-nvățătură … vreau să mă apuc domol!.
… să acopăr țopăiul ciutei … alergând prin lan,
– După toți cocorii sorții … ce-mi plecară peste an!.
Căutarea mi-e-n zadar … dacă stăruiesc în umbre,
”- Găsesc moartea-n carantină, sau ediție de timbre!”.
… și pribeag în căutări, sap în scări suișul șumen,
– După un Infern întins … pe obrazul meu cel rumen!.
Vise oarbe puse-n minți … care n-au hodina gurii,
… mă îndeamnă să stau treaz, ținând de urât, eu, urii.
– Povestind că tot mai caut … izul secerei în fân!,
… lanul despicat de coasă, ori de gândul meu cel bun.
”- M-am născut prin simpatie, dintr-un deja vu vernil!”,
… învățând că zborul static …. de la floare la pistil.
– Ocolește periodic … căutările-mi târzii!,
… lăsând zilele pe vatră … hămesite și pustii.
Caut tinerețea mea … ca pe-o umbră din trecut,
”- E târziu să o găsesc, seminția să-i sărut!”.
… dar și îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,
… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.
P.S. șumen = bețiv
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
24 decembrie 2019