Răsăritul zorilor iubirii…
– Nu-s eu cel ce face pacea … cu toţi sfinţii cerului!,
… nici acela ce desface, virtual, grijile zării.
ca apoi să-i înrăiască … pe pizmaşii Domnului,
… făcând astfel să roşească, chiar şi lacrimile mării.
Grija ce-ţi adună nurii … pentru desfătări trupeşti,
… o vom face de ocară, răsturnându-i iar altarul.
(celor mai alese slove … chiar de nu le mai găseşti),
dar cu care, zi de zi, tu ai să-ţi mănânci amarul.
”- Plozii noştri din născare, nu sunt cititori în oase!”,
… fiindcă fug în jurul cozii … după slava pământească.
… având rânjet oneros … în priviri periculoase,
(ca un rictus ce ascunde, pilda ta duhovnicească).
– Slavă Celui ce-mi ucide … vremile de așteptare!,
… şi ne prelungeşte viaţa, uitând moartea-n bănuieli.
(sau în ore, pe cadrane, dându-i dragostei valoare)
… iară fricii aberante … diferite zeciuieli.
Totul pare să ne fie … nefiresc … și ei, și mie,
… căci ne dor de-aceeași clipă (fiindcă-i şoaptă de amor).
(sau de-aceleaşi ore care … explodau de bucurie),
… făcând dragostea să pară: – Răsăritul zorilor!.
Umbra rătăcirilor din Rai…
– Cer adună nori şi stele, fulgerând cu dungi de foc!,
… calmul viselor cărunte … sângerează-n al tău joc.
(doar tristeţea lămpii tale … bănuieşte unde stai),
… neştiind că tu mi-eşti umbra rătăcirilor din Rai!.
Plouă prin tavan în soartă, (mai ales în timpul meu),
”- Fără el, ziua de mâine, chiar nu are dumnezeu!”.
… l-a lăsat pe capul nostru, bântuit de insomnii.
pentru a sluji speranţa … din multiple fantezii.
– Când l-oi fi trecut prin moarte, dacă tu nu poţi vedea?!,
… să te scoli, păzind fereastra, ce-ai deschis în viaţa mea?.
(în schimb vezi cum bate ceasul … clipa în al nostru timp),
… izgonind divinităţi … sau chiar Zeii-ţi din Olimp…
red că mi-ai format un viciu!- Cel dintâi şi de pe urmă!,
”- Insomnie persistentă … în iubirea-mi taciturnă!”.
… zbor de slove efemere … printre fumuri de tutun,
(încartiruite … toate … în baloane de săpun).
… în tutunul ars şi umed … din atâtea ploi de vară,
(ce aruncă rotocoale, înspre, sfinţii tăi de seară).
… umbra ta străbate bustul, visul gol al siluetei,
care va topi în spaţiu … până şi ochiul lunetei.
– În miracolul iubirii, c-am târziu, ce mă veghează!,
umbra sărutării tale simt cum mă îngenunchează
… și se roagă ostoită, de tristeţi, la Dumnezeu…
ca măcar pentru o clipă, chiar acesta, să-ţi fiu eu!…
… dar în cer fulgeră norii, stelele, cu dungi de foc,
calmul viselor cărunte … sângerând în al tău joc.
(doar tristeţea lămpii tale … bănuieşte unde stai),
… neştiind că tu mi-eşti umbra rătăcirilor din Rai!.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
2-3 august 2019