Ploaia sentimentelor noastre…
Îți iubesc stropii de ploaie dar și ploaia ta desculță,
(să o simt cum se prelinge, peste trupul meu fierbinte).
… să mă amețesc cu dânsa în avântul de șiroaie,
lacrimile-mi să nu afle … nesecretul din cuvinte.
Ridic fața înspre cer … și mă rog eu ploii tale,
… să îmi spele sufletul, obosit de-a ta iubire,
să mă-nvețe (dacă poate) din tertipurile sale,
și cum inima să spere … tot râvnind la fericire.
”- Tu dă-i voie inimii să-și revadă amintire!”,
(fiindcă-ți va preface viața în cascadă de simțire).
… picurii ce se preling din vestita ta privire,
mie-mi pare că sunt lacrimi care-aduc doar fericire.
Eu iubesc la nebunie, să alerg desculț prin ploaie,
… să îi simt cum răcorește porii sufletului meu.
apoi să pornesc în tine, dragostei mele … puhoaie,
… care nu pot fi oprite nici de bunul Dumnezeu.
Ochii tăi evită cerul chiar în noaptea nunții noastre,
… dar și norii care-ar vrea … să ne plouă cu dorințe.
… în infinitatea zării … mărilor tale albastre,
văd că rătăcesc corăbii. pline ochi, cu suferințe.
– Mi-este sufletul o oază, apă limpede-n deșert!,
(printre dunele de sete … căutând iubirea-n viață).
… se hrănește cu speranța, dar și cu al tău secret,
care tinde să-ți inunde … liniștea de dimineață.
Stau și simt cum se prelinge, peste trupul meu fierbinte,
(ploaia ta, care îmi umblă descălțată chiar și-n vise).
… îți iubesc stropii de ploaie … netăcerea din cuvinte,
căci mă ameșesc cu dânșii, în avântul de șiroaie.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
8 aprilie 2019