Ochii tăi sculptează-n doruri…
– Ochii tăi sculptați în doruri, au rămas smeriți în soartă!,
… privind galeş inocenţa … ce a izvorât din ei.
(dar şi visele pasive … care i-au bătut la poartă),
… din lăuntrica visare, drept în transa dragostei.
”- Moartea-i o necunoscută, când iubeşte nemurirea!”,
(ştiu că o să mă-nvingă … însă nu voi înceta).
… să gust boabele de rouă … ce le lasă fericirea,
… zi de zi … în dimineţi, când răsare umbra ta.
– Zâmbetu-i îmi compromite, beneficii pământene!,
… face din zidirea ei … plânsul meu din subteran.
”- Parcă este o fantomă, ce mă bântuie sub gene!”,
… şi tot plânge că iubirea … este-un virus inuman.
… doar prin gesturi suplineşte, periodic, fala sa,
(e-un bilanţ apoteotic … zinc sculptat în veşnicii).
”- Nimfa crimelor interne, iar mai nou, menirea mea!”,
… ce mi-a ostoit durerea … din multiple tragedii.
Căutându-şi sistematic … fericirea prin străini,
”- N-a-nţeles că-n ea mocneşte, umbra de fidelitate!”.
… care-i va schimba destinul, zilelor, din rădăcini,
(atinsă de-o nebunie … ce nu pare-o laşitate).
– Meșteșug turnat în artă!- Moft, de timp, întârziat!,
”- Asta este nerozia … ce credea c-o va comite!”.
… umbră-n coada fericirii, cu o urmă de păcat,
”- Ce subtil zâmbește chinul, când privirea îşi ascute!”.
Privind galeş inocenţa … ce a izvorât din ei,
… dar şi visele pasive … care i-au bătut la poartă.
(din lăuntrica visare, drept în transa dragostei),
… ochii tăi sculptează-n doruri, rămânând smeriți în soartă!.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
10 august 2019