Lacrima cuvântului…
Nimic din ce a fost cândva întreg !
Doar lacrimă-n cuvinte și păcate.
Din care sigur astăzi nu se poate
Ca să mai fac ceva sau să aleg !.
Încătușatele din mine sentimente !
Chiar mi-au zâmbit de-a lor eliberare.
Bucățile de gând, care pe care !
Mi se luptau să-ți facă complimente.
Învață-mă să te iubesc mai mult !
Așa cum mama își iubește pruncul.
Cum visul meu se naște chiar din gândul
Că sunt aici ca să-ți opresc tumult.
Gândim la fel, că totul va fi bine !
Dară ne comportăm ca și intruși.
De valurile vieții noastre duși !
În viața asta ce ni-i o rușine.
Iubirii vreau să-i fiu eu cărăușul
În viața ta de s-o putea mereu.
– Și să mă bată bunul Dumnezeu !
De n-o să-i fiu de-acum eu chiar căușul.
Bucăți din suflet văd împrăștiate
Și nu știam atunci de unde vin.
A trebuit să stau un pic, să îmi revin
Ca să-nțeleg că de la tine sunt plecate.
Nimic din ce a fost cândva întreg !
Doar lacrimă-n cuvinte și păcate.
Din care sigur astăzi nu se poate
Ca să mai fac ceva sau să aleg !.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
4 noiembrie 2019