Florin-Cezar CĂLIN: În locul unde inimi se-ntâlnesc…

În locul unde inimi se-ntâlnesc…

 

Curg în cascadă, gânduri, sentimente,

Spre locul unde inimi se-ntâlnesc.

Mi le-aș dori să fie permanente,

(chiar dacă uneori mai și greșesc).

 

Mâinile tale … dans pe trupul meu,

Înveselind cumva a lor sentință.

Cu o sclipire dintr-un vis ateu,

Dar și c-o nedorită suferință.

 

Prin mine trec trăirile călări,

(la pas, galop sau poate în buiestru)

Spre visele ascunse-n patru zări,

Și priponite doar de un căpăstru.

 

Pocalul fercirii chiar îl beau,

(până la fund ca astăzi să renasc).

În locul unde ieri încă erau,

Ghimpii durerii (care lacrimi nasc).

 

Eu sunt acum cumva independent,

(și-n genere nițel cam libertin).

Sau poate uneori mai reticent,

La sentimente care-ți aparțin.

 

Clipa dorită naște fantezii,

(în locul unde inimi se-ntâlnesc).

Și implicit, ascunse bucurii,

În viața ce de-acum și-o rostuiesc.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Lasă un răspuns