Focul vitreg al privirii tale…
”- Ce ciudată este noaptea când, în vise, mă aleargă!”,
… lăsând heruvimii săi … dragostea să-mi înțeleagă.
… sfinții răstignirii noastre … (felinare-n cimitire!),
să iubească focul vitreg, ce-l ascunde-a ta privire.
– Am venit să curăț huma! … – Cea rămasă cu sechele!,
(chiar când moartea e propusă, ca mireasă pentru stele).
… noaptea asta-și prelungește, cota ei de ignoranță,
punând capu-n ghilotină … fără a cere chitanță.
Fiu de servitoare, chinul, paște dorul suferinței,
… chiar pe eșafodul morții, ce-a fost destinat căinței.
văd că jalea își urmează calea, chiar prin labirinturi,
văduvind trecutul nostru de nenumărate gânduri.
Gloduri de muțenii sparte murmură tăcerea ta,
… pe când cârpe de cuvinte … taina visului o vrea.
ca să-nșele Universul cu … contracte efemere,
… măsluite cu dorințe, transformate în himere.
– Între timp smiorcăie-n piețe restul tău de amintire!,
… jalea își filozofează… doza ei de mulțumire.
falsitatea joacă feste … sfinților deja turiști,
fiindcă viața nu dorește, să se afle, că exiști.
… pruncului i-a dat poruncă … în incinta placentară,
(ca să-i facă o ”favoare” … ieșind repede afară!).
… ni se spovedesc părinții de păcate muribunde,
drame strânse chiar sub piele țin discursuri furibunde.
– Văd că haosul slujește pe câmpia neputinței!,
(preacuratei noastre bezne … sub egida umilinței).
… tu rogi sfinții răstignirii (felinare-n cimitire),
să iubească focul vitreg, ce-l ascunde-a ta privire.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
16 iunie 2019