Binecunoscutul Critic de Artă, Valentin Ciucă și poetul Emilian Marcu, au fost prezenți la vernisajul Expoziției de acuarelă ” Flori și Peisaj”, deschisă la Muzeul Literaturii Române-Vasile Pogor, din Iași, în data de 8 noiembrie 2012. În cuvintele Domniilor Lor, aceștia au amintit: Poetul Emilian Marcu a spus: Eu voi vorbi despre doamna Constanța Abălașei-Donosă, ca poet. Deși pictor și grafician, Constanța Abălașei-Donosă, are o importantă ativitate literară ca scriitor, poezie, proză memorialistică. Născută la Brăila la 4 februarie, anul ?!(anul nu se spune, deși în spate are o imensitate de realizări.) Prima sa apariție în public, a fost în anul 1972, în Revista ieșeană Convorbiri Literare. A publicat apoi în revista Luceafăruul, diferite reviste pentru elevi, multe ziare din Brăila, revista Țara Fagilor, de la Suceava, și multe alte reviste literare. Prima apariție editorrială are loc în anul 1999 cu cartea de poezii ”Sonate”, apărută la Editura Evrika. Apoi apar pe rând:
Anotimpuri pentru prietenii mei, poezie în anul 2002
Amintiri, dragi amintiri…, proză memorialistică 2002
Amintiri care nu mor…, proză scurtă , 2005
Epistole şi flori, poezie 2007
La uşa iubirii, poezie 2009
Poezii pastelate, poezie 2011
De-alungul timpului despre activitatea literară a poetei Constanţa Abălaşei-Donosă au scris: prof. Maria Mogoșanu, prof. Constantin Gherghinoiu, prof. Ioan Vasile Zbarcea, prof.Ioan Munteanu, Petre Rău, Ștefan Doru-Dăncuși, prof. Dumitru Anghel, Ion Popescu-Sireteanu, scriitor foarte cunoscut în Iaşi, prof. dr.Constantin Mălinaş, diretorul Revistei ExLibrisul Românesc de la Oradea, Aurel Buricea în cartea sa ”Poete brăilene”, Cezarina Adamescu, Dan Bistricean, precum și Nicolae Băciuț în Revista sa Vatra-veche. Voi încerca în linii foarte mari să fac portretul Constanţei Abălaşei: poezia pe care o scrie Domnia Sa, este rodul unor meditaţii sentimentale, în care poeta nu-şi exprimă amarul sau sentimentul de nelinişte şi necaz, ci sentimentul de gingăşie şi linişte, acea gingăşie primară. Poeziile sale par mai degrabă nişte scrisori, cum apăreau în antichitate scrisorile ori poeziile cu dedicație- scrise pe aripile de fluture; sau cele din evul mediu – scrise pe frunza de arcan, peste care se aştern fulgii de nea! Mărturisirile din poeziile sale, sunt nişte trăiri, trăite ca în scrisorile de dragoste. Ele nu sunt mărturisiri de păcate, ci mărturisiri de dorurile pe care nu i le ştie nimeni, trăite într-un univers agreabil, protejat uneori de furtunile care sunt stârnite de timp.
Poezia Constanței Abălașei-Donosă, este plină de culoare, asta datorită faptului că este şi pictor cu mult talent. Toamna are culoarea copacilor, cum spune poeta! Toate aceste culori inestimabile se pierd în tablourile sale de albastru, de verde, de brun. Poeziile sale sunt asemeni unui univers agreabil, extrem de interesant. Nu sunt nişte expozii pline de genialitate: sunt nişte scrisori, scrisori de dragoste, de melancolie…pe care citindu-le, gândul te duce la meditaţie, la reflecţie şi pioşenie, lucru nu uşor de făcut!
Toate cărţile scrise de Constanţa Abălaşei-Donosă, merită a fi citite, precum şi admiraţia şi pretuirea noastră.
Emilian Marcu,
Iași, 8 noiembrie, 2012