REPROȘ
Tu Doamne, uneori ești crud,
Nu-mi auzi ruga ce-ți înalț,
De ce la doru-mi devii surd
Și cu tristețe mă încalți?
Durerea-mi strălucește-amar
Și tot răsună de-atât plâns,
De ce îmi faci dintr-însa far
Și beznă-mi pui peste surâs?
Cu ce te-am supărat eu oare?
Și ce n-am făcut pentru Tine?
Chiar nu-ți închipui cât mă doare
Ceva ce nu mi se cuvine?
O, Doamne, vede-mi lacrima,
Auzi-mi ruga cea umilă,
Destul cu toată patima
Și-arată-ți pentru mine milă!
Tu poți orice, numai să vrei,
Schimbă-mi această stare rea,
Adu-mi copilu-n tihna casei,
Este o cerere-așa grea?
Dor mult îi duc, sunt mama sa,
De ce-ai îngăduit să-l pierd?
Copilul e averea mea,
Cum oare-n Tine să mai cred?
Mi-e gândul agățat de el
Și grija mea îl urmărește,
Îmi este-al vieții unic țel,
E sufletul care-mi lipsește,
Iubirea mea e nesfârșită,
Nu are limite, hotare,
De ce să fiu cea urgisită
Și să mă înnec în uitare?
Ce-o face copilașul meu?
Nu i-o fi dor de mama sa?
Dacă ești Bunul Dumnezeu
Te rog a-mi șterge lacrima!
Ce poate fi mai trist pe lume
Decât o mamă, rod să-și piardă?
Când l-a născut i-a dat un nume
Și pentru el, mereu ea arde!
Ți-oi fi fidelă slujitoare,
Întreaga viață ți-o voi da,
Redă-mi te rog a mea suflare,
Copilu-mi vreau, nu altceva!
Sunt nimeni astăzi fără el
Și viața îmi este pustie,
Sunt un mort viu și singurel
Iar de nu-l am, mor pe vecie!
———————————–
Florentina SAVU
29 noiembrie, 2018