Florentina SAVU: Poeme

MI-E INIMA DE GHEAȚĂ

 

Mi-e inima de gheață,
Prea frig a strâns în ea,
Geru-i ucide viață,
Of, inimioara mea!

Te încălzesc cum pot,
Cu amintiri fierbinți,
Pe care le socot
C-ar fi soare cu dinți!

Răsar pe tine flori
Din când în când miraj,
Și mă cuprind fiori,
Și intru în sevraj…

De gheața s-o topi
Urma-vor inundații,
Cu drag vei mai sclipi
Și-ți vei arăta grații

Sau iute m-oi conduce
Precum un râu de foc
Spre lumea cea ferice
Unde-am și eu un loc?

 

LA MASA TĂCERII

 

La masa tăcerii locurile-s goale,
Pomii plâng pe-alei despuiați de haine,
Frunze nu mai sunt, vânt să le răscoale,
Zăpada căzută poartă multe taine!

Plutesc peste parc cețuri plumburii,
Pașii pe alei se împuținează,
Masa este tristă, nu sunt nici copii
Iarna asta rece îi îndepărtează!

La masa tăcerii plâng istorii vechi
Le aud prin timp suspine și voci,
Se-mprăștie toate prin timpuri străvechi
Scrise peste stânci și pe-atâtea roci!

La masa tăcerii gândurile-mi duc
Pe câte un scaun le așez cuminte,
Capul greu de dor pe masă mi-l culc
Cețuri mă-nconjoară, ce amintiri sfinte!

———————————–

Florentina SAVU

8 Decembrie, 2018

 

 

Lasă un răspuns