MI-AM LUAT TIMPUL LA SPINARE
Mi-am luat timpul la spinare
Și-am plecat în lumea largă,
Sunt tristă și-n disperare,
Plec din țara ce mi-i dragă,
Plânge sufletul în mine
Cu miros de gutui coapte,
S-au dus zilele senine
Când credeam în bunătate!
Mi-s picioarele desculțe,
Drumu-i lung și plin de pietre,
Copiii-mi plâng pe ulițe,
Le-am lăsat dor și regrete,
Timpu-mi sună în plămâni,
Privirea mi-e-ntunecată,
Noapte neagră și furtuni
Vin trupul să mi-l străbată!
Cerul este plumburiu,
Capul mi-l țin în pământ,
Zboară frunze prin pustiu,
Mi-a-nghețat orice cuvânt,
Câte-o stea îmi mai zâmbește
Dar lumina-i eu n-o văd,
Stă timpul vieții regește
Cum pe tron ședea Irod!
Simt ce tare mă apasă,
Cum coloana mi-o îndoaie,
Mi-e chipul tot o grimasă,
Rătăcesc prin vânt și ploaie.
Râde toamna pe cărare
Și talpa mi-o biciuiește,
Unde voi ajunge oare?
Timpu-mi cântă cocoșește!
Drumu-i lung, fără de țintă,
Nu știu unde timp mă-ndeamnă,
Cu biciul său mă-mboldește,
De-al meu of nu ține seamă,
Sunt un om născut pierit,
Trup nevolnic, un nimic,
De-asta timpu-mi dă cu flit,
De dureri eu mă fac spic,
Stau cu boabele în mine,
Când s-or coace voi pica,
Să mă protejeze cine?
În colb mă voi scutura!
———————————–
Florentina SAVU
15 decembrie, 2018
Imagine sursă internet