Florentina SAVU: Mi-am luat timpul la spinare

MI-AM LUAT TIMPUL LA SPINARE

 

Mi-am luat timpul la spinare
Și-am plecat în lumea largă,
Sunt tristă și-n disperare,
Plec din țara ce mi-i dragă,

Plânge sufletul în mine
Cu miros de gutui coapte,
S-au dus zilele senine
Când credeam în bunătate!

Mi-s picioarele desculțe,
Drumu-i lung și plin de pietre,
Copiii-mi plâng pe ulițe,
Le-am lăsat dor și regrete,

Timpu-mi sună în plămâni,
Privirea mi-e-ntunecată,
Noapte neagră și furtuni
Vin trupul să mi-l străbată!

Cerul este plumburiu,
Capul mi-l țin în pământ,
Zboară frunze prin pustiu,
Mi-a-nghețat orice cuvânt,

Câte-o stea îmi mai zâmbește
Dar lumina-i eu n-o văd,
Stă timpul vieții regește
Cum pe tron ședea Irod!

Simt ce tare mă apasă,
Cum coloana mi-o îndoaie,
Mi-e chipul tot o grimasă,
Rătăcesc prin vânt și ploaie.

Râde toamna pe cărare
Și talpa mi-o biciuiește,
Unde voi ajunge oare?
Timpu-mi cântă cocoșește!

Drumu-i lung, fără de țintă,
Nu știu unde timp mă-ndeamnă,
Cu biciul său mă-mboldește,
De-al meu of nu ține seamă,

Sunt un om născut pierit,
Trup nevolnic, un nimic,
De-asta timpu-mi dă cu flit,
De dureri eu mă fac spic,

Stau cu boabele în mine,
Când s-or coace voi pica,
Să mă protejeze cine?
În colb mă voi scutura!

———————————–

Florentina SAVU

15 decembrie, 2018

Imagine sursă internet

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *