Lună, față luminată,
Ești regina cerului,
Fiul tău, Luceafărul,
Este supus zborului,
Vine-n fiecare noapte
În odaia mea de vis
Să mă încânte cu vorbe,
Să mă ducă-n paradis.
Îmi spune că mă iubește
Și vrea ca a lui să fiu,
Să îmi părăsesc statutul
De om muritor…Nu știu
Ce răspuns oare să-i dau?
E frumos, o recunosc,
Dar cum să-mi părăsesc lumea
Și-al meu, de muritor rost?
În cerul lui aș rămâne
Tânără, mereu frumoasă,
Alături de mândra lună
Ce-mi va zâmbi drăgăstoasă
Dar aici, pe-acest pământ,
Îmi sunt prieteni, părinți,
Îmi sunt rude, îmi e casă,
Toate astea, poți să uiți?
Aici îmi sunt limba, țara,
Mormintele celor dragi,
Cum să-i părăsesc pe toți
Și să alerg după fragi?
Să devin nemuritoare?
Să fiu rece-n depărtare?
Să uit de cântec și dansuri
Și de-o viață-ncântătoare?
Știu că voi îmbătrăni
Iar cu anii mă voi trece,
Dar prefer această viață
Decât una goală, rece…
N-aș putea să-mi schimb destin,
Deși tare te iubesc,
Rămâi pe loc unde ești,
Eu sunt suflet pământesc!
Strălucești a supărare
Și prin păr mi te încurci,
Întreabă pe Luna-mamă,
Este corect tot ce zici?
Sigur, răspuns îți va da
C-ar fi bine nopțile
Să nu-mi intri pe fereastră
Și să-ți uiți dorințile!
Vino tu în lumea mea,
Prefă-te din astru, om
Și-atunci chiar te voi iubi
Pentru faptul c-ai fost domn,
Fii muritor ca și mine,
Uită-ți Lună, uită-ți stele,
Uită-ți mamă și surori,
Fă-mă ziuă peste ele,
Să trăim numai în soare
Și să-mbătrânim frumos,
Să mergem oriunde-n lume
Privindu-ne drăgăstos!
Cererea mea nu-ți convine,
E greu să-ți părăsești cerul,
Voi trăi cu dor de tine
Fără să-ți cunosc misterul!
Vreodată m-oi mărita,
Vreau să nu te uit, vezi bine,
Dar nici singură să fiu,
Zilele îmi voi senine,
Ce tu nicicând nu poți face,
Sigur n-oi putea nici eu,
Rămâi strălucind pe boltă
Alături de Dumnezeu,
Te-oi urmări cu privirea
Cum te-nalți seară de seară,
Pe al cerului divin,
Frumos ca o primăvară!
———————————–
Florentina SAVU
18 februarie 2019