Fată mândră, Sânziană,
Coborâtă din povești
În ie, fotă, năframă,
Tare dragă ne mai ești!
Zână dulce, plai divin,
Ne încânți suflet și minte,
De drag sufletul n’-e plin,
Colindăm pe câmp și munte,
Flori de drăgaică culegem
Să ne-mpletim coronițe,
Cu soarele să ne-ntrecem
C-avem aur în cosițe,
Ne vom prinde-apoi în horă,
Focuri multe vom aprinde,
Ielele nu ne adoră,
Dar în lațuri le vom prinde!
Ne-om visa cu drag ursitul,
După-atâtea incantații,
Ne va fi prea sfânt dormitul
Și trezirea în ovații,
Ne-om pune straie de dor,
La biserică vom merge,
Vom bea apă din izvor
Și-om lăsa vise s-alerge,
Vom chiui mult prin văi,
Lunci se vor cutremura,
Suntem Sânziene noi,
Dar ii, toate, vom purta,
Maci și spice, flori albastre,
Rupte din senin de cer,
Toate vor fi ale noastre,
Nu ne-om pierde din mister,
Noi suntem din România,
Cosânzene-Sânziene,
Ne iubim portul și glia
Și suntem, prin timp, perene!
———————————–
Florentina SAVU
24 iunie 2019
Foto internet