CÂNT
Cânt neauzit prin sufletul tău,
Cum de nu mă simți, mă întreb mereu,
Cânt cu plânsul vieții prin inima ta,
Nu-mi auzi suspinul, nu-mi simți lacrima,
Cânt cu-n stins suspin pe buzele tale
Și-mi strivesc suflarea peste-a’ lor petale,
Mi-e privire’-aprinsă peste ochii tăi
Însă nu-mi simți oful împlântat în ei,
Cânt cu răgușeală și fără ecou,
Prin pagina-ți vieții, de roman erou,
Cânt fără de cânt prin prezentul tău,
Cu-apusul amică, dintr-un trecut greu,
Cânt prin timpul lumii fără încetare,
Cu cântec de lună și soare-răsare,
Cânt fără de cânt, fără să te-ncânt,
Mi-este cântul dor și dorul mi-e sfânt…
Printr-o șoaptă neagră, rămas bun îmi iau
Și gândul din mine, tot, ție ți-l dau,
Cântul mi-e tăcere, tăcerea mi-e strai,
Poate ne-om vedea vreodată prin rai!
———————————–
Florentina SAVU
Octombrie 2019