Eugenia BUCUR: Lumina dintâi (poeme)

Din fiecare stea urcă un copil,

Mângâiere dulce a zâmbetului

Ce nu se stinge niciodată.

Mocnit foc în vatră, acoperit de cenuşe,

Mi se aşează în colțul tainic.

Dezbrăcându-mă de toate,

Păstrez doar iubirea.

Numai cu ea, el tresare,

reluându-şi săritul de pe un picior pe alta

Şi întrebarea ” De ce?”

01.05.2020   

 

 

Împreunare

 

Între două inimi albastre ai cuprins

Cerul de-a dreapta şi pământul de-a stânga.

Între ele, doar jocul omului cu Dumnezeu

Pe câmpia întinsă a libertății,

Unde apele şoptesc, florile mângâie

Iar ele, pasările cerului, tămăduiesc.

Închid ochii şi te văd în lumină.

Deschid palma şi tu mi te aşezi grădină.

Lacrima se prelinge din cuvintele tale.

Respir adânc şi în cuvântul pietrei

Tu-mi sui „- Apleacă-ți capul, spre a vedea raiul cuvântător!”

01.05.2020

 

 

Noel

 

Prințesele nu mor niciodată…

Ele lasă în urmă gingăşia sunetelor

Ascunse în clapele pianului,

Până data viitoare când, din buchetul de trandafiri,

Zâmbetul şăgalnic se aprinde rază de soare.

Până în adâncuri de văzduh urcă

Mireasma amintirilor, pe calea luminii,

Atunci când ultima filă a cărții

s-a închis,

Odihnindu-se între tu şi urma parfumului pe alei.

01.05 2020