Dacă pleci
Dacă pleci, să nu- mi iei calul.
Lasă-l colo, lângă ape
Leagă-l să nu-l prindă valul,
Doar atât, cât să nu scape.
Dacă pleci, să nu-mi iei calul.
Leagă-i șaua, sub căpastru,
Pe sub şa, îmi țin pocalul
Sufletului meu, sihastru.
Dacă pleci să nu-mi iei calul,
Singurul ce mă mai ține,
Când durerea și amarul
Rup din mine, clandestine.
Dacă pleci, să nu-mi iei calul
Cât să-i pot sfinți aripe,
Călărind, înspre portalul
Visului ce-i strâng din pripe.
Dacă pleci, să nu-mi iei calul
Mi-a rămas singurul frate.
Calul, turma şi cavalul,
Câinele, ma trec de moarte.
Dacă pleci, mai lasă-mi calul
Uită-l colo, lângă ape.
Leagă-l , cât să stea pe malul
Clipelor, cât să se-adape.
Cu trup de tei
Trupul meu în timp se pierde, că-i de tei
Cade noaptea peste el în valuri calme,
A plecat spre alte margini, făr’ de-alei
Lacrima sfințirii triste, nu mai doarme.
Zilele s-or vinde nopții din curând
Nu ne mai lumină-n cale-o lumânare,
În economia vieții mi-am pierdut un gând
Iar pe calea dintre timpuri, zac pe braț de Soare.
Trupul teiului din mine, trece de destin
Pe sub creanga moartă-n clipe doar un câine latră,
Eu plecată după frunze, vreau să mor puțin,
Rădăcină din nisipuri, s-o transform în piatră.
Trupul teiului din mine, e demult plecat
Florile – s durute vremii, de vrei sau nu vrei,
Nimeni floarea nu-mi culege, ‘geaba-i la furat
Și mă trec în amintirea frunzelor din tei.
–––––––––
Emma POENARIU SERAFIN
19 iulie, 2018