Cuminții noştri
Se trec prin timp ai noştri dragi cuminți
Așa cum Cartea Cărților ne lasă scris,
Putem să-i aşezam cu grijă, printre sfinți
Într-un prezent sălbatec și proscris.
Unii ne dorm sub maldăr de pământ
Lacrimi ne curg sub pleoape, vrând, nevrând
Imaginea de chip sculptat, de sfânt,
Pe cruci rămâne-n timpuri, luminând.
Uităm de ei adesea, prin timpul infernal
Apoi din vreme-n vreme, ne amintim duios,
Că timpul ne subjugă și pare că-i fatal,
Printr-un prezent aiurea și tare putregos.
Ne pierdem prin nimicuri, prin ce-i cotidian
Și tot ce pare astăzi, simțim că a mai fost
Ne numărăm viața, din timp, ce curge-n van
Și încercăm prin rosturi să încropim un rost.
Sub ochiul dimineții, ne mai lăsăm furați
Și spectatori ai clipei ce ne scoate din minți,
Născuți de-a fi mălaiul cernut de resemnați
Sau hoți puțini la suflet, de haite chinuiți.
Cu caractere lipsă, ori cel rămas infect
Fac tot ce vor cu țara și cel mai des hoții,
Nici nu mai știi de-i omul trecut ca un suspect
Sau îți vinde și viața, că nu mai știi s-o ții.
Privești năuc la inşii, înscriși la carnaval,
Iar viața lin se scurge, tablou în vii culori.
Finalul e aproape, desprins din alt final,
Iar sunetele puştii îți dau astăzi fiori.
Și lin se trec prin timpuri ai noştri dragi cuminți,
Aşa cum scrie Cartea şi cum le este scris.
Cu mare grijă chipul, trecut printre cei sfinți,
Într-un prezent sălbatec, aiurea și proscris.
Mai vino
Mai vino la portiță-n ceas de taină
Când soarele se stinge-n adieri
Când noaptea își îmbracă neagra haină
Când ziua cea de azi , se scurge-n ieri.
Mai vino-n nopți pe vale după apă
Când timpul ce-a trecut , se strânge-n clipe
Când noaptea e setoasă și se-adapă
Când dorul îti mai bate din aripe.
Mai vino-n drum la moara ce ne cerne
Când inima din piept îti bate-a mine,
Când iarba din cărare ni se-aşterne
Când ochiul meu mai plânge după tine.
Și amândoi ne contopim prin taine
Și amândoi ne trecem peste ieri
Din noaptea ce-a venit ne croim haine
Îmbrățișându-ne , prin tandre adieri …
Vreau să mă ascund în tine
Vreau să mă ascund în tine, vreau în gândul tău
Unde vântu-ntoarce roata, noaptea-n jumătate
Intre ceruri și pământuri se v-a naște iarăși hău
Cineva, cu mâna dreaptă, rău de bun împarte.
Vreau sa mă ascund în tine , vreau în mintea ta
Să îmi cânte doar Vivaldi cântec din vioară
Iar de timpul mă mai știe si-o putea si-o vrea
Stelele prinse-n șiraguri, Luna le doboară.
Vreau să mă ascund în tine, trup din trupul tău
Soarele cât roata morii, să ne dea de urmă
Să ne pierdem printre aștri sau prin vechiul Tău
Flori de nuferi sau de stele să ne zacă-n turmă.
Vreau să mă ascund în tine strop din ochiul tău
Să mă sprijin pe retină valsuri prin privire
Iar pe muntele din suflet doar săpând părău
Val din binecuvântare , curs ca prin iubire.
Vreau sa mă ascund în tine , vreau în paşii tăi
Să mă țopăi ca-n şotronul, joc copilăresc
Parul negru ca păcatul, să-l aşez ca-n văi
Sau pe drumul nostru fie simț din simț lumesc.
Vreau sa mă ascund în tine , în suflarea ta
Cerul peste noi să curgă, de vis curcubeu
Trup în trup și dor prin doruri nu putem cădea
Iar în timpul de pe urmă, prag la Dumnezeu.
–––––––––––––-
Emma POENARIU SERAFIN
24 iunie, 2018