Iubite
Iubite-n clipa noastră timpul a născut
Dar vara se mai joacă prin ninsori,
Îngăduie-mi în ea, doar un sărut
Și lasă-mă apoi să cresc prin flori.
Iubite-n vară dorm ninsori ciudat
Și nu mai cântă vântu-n păpădii,
Iar fânul ieri cosit, pare culcat
De nu-mi mai plânge orele târzii.
Iubite-n parul meu adoarme nea
Iar vântul troienește prin zăpadă,
Cum ninge-n vară peste umbra mea
De au încremenit bujorii de pe stradă.
Iubite, vara ce-i cuprinsă nu e toată
O parte consistentă, curge dinapoi
Doar pare că-a venit, adevărată
Și tulbură zăpezile… din noi.
Iubite-n vară curg zăpezi prin flori
Și solii ei mai vântură-n iubire,
Când noaptea horcăiește printre zori
Trecând clepsidra, peste amintire.
Iubite prinde vara, curge ne-ncetat
Și clipa noastră zace nevenită,
Dă timpul înapoi, precum mi-ai dat
Iubirea ta, clipită de clipită.
Din al Cerului obol
Merg să mă dorm sub Carul Mare
Ori din granit să-mi cioplesc fața
După stânci , pe-un colț din Soare
Nuferi cad și-s reci , ca gheața.
Întind mâna-ncet, să mângâi
Stele, din Calea Lactee
Ochii-mi pleacă și mi-i bântui
Recuzitei , că-s femeie.
Plânge Perseu lacrimi de foc
Și toate-i cad pe Andromeda
Iar eu nu vreau să intru -n joc
Ca să-i așez pe ochi moneda.
Plânge cu foc , flăcări șiroaie
Se-nflăcărează-n lacrimi Hora
Suflete-nchise ,se despoaie ,
În trupul meu, și-al tuturora.
Celest spectacol făr’ de ban
În noaptea ce-anceput descântul
Pe grup de stele din Cioban
Și unde te mai duce…gândul.
Mă fac micuță și m-ascund
Într-un suav cotlon din suflet
Un bolid trece, cam rotund
Brăzdează Cerul, fără sunet.
Iar noi uimiți de-o bucurie
Că noaptea nu și-a tras cortina
Așteptăm altul să mai fie
Lămpaș, de-a luminat rutina.
Cu sufletele prinse-n noapte
Am adormit prin Cerul gol
Perseu aruncă gutui coapte
Prinse-n al Cerului obol.
Noaptea Perseidelor
Sub bolta ce demult s-a născut,
Prin munții cărunți de ninsori
Perseu ne trimite-un sărut
Din stele, lumină și flori.
În noaptea ce-mi plânge ciudat
Din ochi se desprind păpădii,
Sub Cerul deasupra-mi culcat
La ore prea mici, ori târzii…
Pe Calea Lactee din nea,
Pe proaspătă ninsă zăpadă,
Văd steaua și simt că-i a mea
Sub norul ce-o-mpinge pe stradă.
Actorul din piesa-i plecată
Privește uimit recuzita-napoi,
Pe scena din Ceruri pictată
Lumina ce trece cuminte de noi.
Balauru-n Cer mai leapădă flori
Și pleacă de tot, din multa-i iubire,
În noapte clepsidra, mai deapănă zori
Și-i deapană-n lene, pe-o amintire.
Cum plânge Perseu…neîncetat,
Pe clipa din visuri ce-mi pare venită,
Îi dărui privirea, prin ochiul udat
Și piesa se-ncheie, clipită-n clipită.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
13 august, 2018