Cuantică
Privesc la mine-s cea care trăiește
Dar oare nu-s și cea carea murit ?
Oare suntem în timp ce se-ntâlnește
Sau doar prin nopți o lună-a asfințit,
Ori am murit, și eu ce ispăşeşte ?
Se trece vremea, toată-ntr-o secundă
Și mă privesc, în două parcă sunt,
Și una-n alta,-ncearcă să se ascundă,
Mă pipăi iar și pare că-s pământ
Iar viața mea… îmi pare …că-i fecundă.
Adulmec trupu-mi simt miros de lut
In care încă bate-o viața de cărbune,
Ce-ar vrea ușor… s-o ia de la-nceput
In care timpul, poate și dispune
Ca-n zilele ce trec …din filmul mut.
Dar eu…cu mine… sunete-n ecou,
Ori vre-o nalucă-n timpuri , depărtată,
Redefinind un timp, ce s-ar vrea nou,
Să reînceapă cu: ,, A fost odată… ”
Și să se stingă, printr-un timp halou.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
18 martie 2019