Cad nopți de Sânziene
Plecată într-un timp ce nu mă ține
Și altul care doar mă împresoară
Din viitor schilod , ce nu mai vine
Speranțele pe rând pot să dispară.
Cu chipuri ce-s desprinse din icoane
Ori altele ce încă dorm în pântec ,
Schimonosite printre reci isoane
Mărșăluiesc năuci mânați de-un cântec.
Deși nu pare timp de închinare
Puterile se sting printr-o putere
Căzută peste gânduri simt că doare
Dintr-o durere , ruptă din durere.
Cu paşii peste timp din trup de mamă
Și ochii plânşi prin ropote de ceață
Se dăruiesc prin suflete drept vamă
Tineri , bătrâni și față peste față .
Nu înțeleg pe unde-au rupt menirea
Și viața ruptă , ca un fir de ață
Se zbat să limpezească-n drum privirea
Cad noapți de Sânziene pe speranță.
———————————————-
Emma POENARIU SERAFIN
23 iunie, 2018