Aplec genunchiul la Brâncuşi
Toți zăvorâți la-nchise uși
Cu gerul ce ne toarce-n vise
Uităm degrabă de Brâncuşi
Sărut al porților deschise.
Cu gânduri reci din vechi troiene
Și tuşul gros din grii înscrisuri,
Uitat de noi de prin poeme,
L-am alungat spre paradisuri.
Aplec genunchiul înspre rugă
Sculptată altfel , parcă ieri
Și scap o cruce, cam în fugă
Prin nesupusele-i tăceri.
Prin frunza toamnei ruginii
Cu mâna dreaptă peste bardă
Brâncuşi, te așteptăm să vii
Cu înăltimea-ți revanşardă!
Noi te-am iubit , cum ne-ai iubit
Dorind să ni le lași pe toate ,
Acum în veacul troienit
Venirea ta , nu se mai poate.
Prin Infinit ți-om duce dorul
Ca mamei, de pe front, feciorul !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
20 februarie 2019