Ano!
Ano! Zac nori a furtună
Se dezleagă-n vale vântul,
Cerul plânge, după lună,
Şi mi-a alungat cuvântul.
Ano! Mare mi-e mirarea
Vremea, peste noi se cerne,
Norii au ascuns și zarea
Noaptea vine şi se-aşterne.
Hai deschide-mi, ca e noapte,
Zboară frunzele pestrițe,
Peste merele, ce-s coapte,
Doar așa, să mă ațâțe.
Ano! Dorm poienele,
Chipul tău, din geam, surâde.
Hai şi-aşterne-ți genele
Peste-a mele, buze, ude.
Nu e timp de miruit
Ano! Flacără din Soare.
Te-am iubit și m-ai iubit
Pentru asta, fac prinsoare.
Iar de zorile se varsă
Ano! Trup de strengăriță .
Îmi știu drumul înspre casă ,
Am să-ți fur, doar, o guriță.
Când te văd în crucea serii,
Cu buclele despletite
Din lumina lumânării,
Rămân gol, plecat din minte.
Ano! Fată blestemată,
Din a vieții mele chin,
Lasă poarta descuiată
Să mai pot, să mor, puțin.
––––––––––
Emma POENARIU SERAFIN
15 iulie, 2018