Cine sunt eu?
Cine sunt eu, prin viața mea și după
Un bulgăre ce curge spre izvoare?
Un fulg de suflet ce-a uitat să zboare?
O frunză ruptă, ce-a pierit sub lupă ?
Cine sunt eu, prin norii uzi scăldată
Ori alții ce-şi rotesc copilăria ?
Pe frunți de cer își varsă bucuria
Cine rămân, din lumea mea uitată ?
Cine am fost, de nu mă știu deloc ?
Și ce-am rămas din moartea mea și după?
Și unde plec, ori lava mă erupă,
Ori mă adună… din jăratec…foc ?
Și cum să-ți treci uitarea prin plăcere
Și să te guști, cu lingurițe mici ?
Să-ți demonstrezi c-ai fost și tu pe-aici ?
Ori să-ți treci moartea-n altă Inviere ?
Altă Odisee
Strigăte de nopți prin trunchi de abanos
Te-au îmbujorat în orhidee,
Lave de scântei, din cerul luminos
Peste ochii verzi, echinacee.
Fluturi ce roiesc de-mi pare că sunt vii
Dau din aripi toată epopeea,
Coruri de lumini din stele prinse mii
Ne deschide-n poartă Odiseea.
Am furat din noapte cat să mă conjur
Un buchet de roze prin făptură,
Rochie de frunze, ca-n stejarul pur
Și o slovă prinsă din scriptură.
Tușul greu din trup îl torn printr-un poem
Peste mare când se lasă seara,
Valurile ei prin mine vast totem
Pescărușul cânte-mi cu vioara.
Și așa in veacuri vreau să mă răzbun
Pe pădurea ce-a falsat prin vrăbii,
Iar în focul sacru, ca-ntr-un dans păgân
Să danseze marea din corăbii.
Eu din nopți pustii, prin trunchi de abanos
Am să mă transform in orhidee,
Soarele din sân cât pot de luminos
Portativ spre noua Odisee.. ..
———————————
Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN
Sibiu, aprilie 2019