Eleonora SCHIPOR: Maria Motrescu-Popescu o adevărată fiică a Crasnei – In memoriam

Așa a vrut probabil soarta, ca cineva de pe Valea Siretului anume, să scrie despre vestita familie Motrescu de la Crasna. Am început să scriu despre această familie datorită poetului-martir, fratele lor Ilie Motrescu. Începând cu anul 2000 și până în prezent am publicat zeci de materiale în circa 20 de ziare, reviste, almanahuri, în mai multe limbi și din țări diferite. Pe urmă am tipărit și patru cărți dedicate lui Ilie Motrescu. Am contribuit nemijlocit la apariția cărților de versuri și folclor a lui Ilie Motrescu, mai mult chiar și la traducerea volumului de versuri Cântarea Carpaților în variantă ucraineană.

          Astfel am făcut cunoștință cu toți cei șase frați Motrescu (de toți au fost 8), cinci aflați în Crasna, iar cel mai mic în Basarabia. Împreună am participat, sau i-am invitat, la zeci de evenimente comemorative, prezentări de carte, legate de viața și opera celui care a fost Ilie Motrescu, poetul plaiurilor carpatine. Cel mai mult m-am atașat de unica și buna lor soră Maria, cu care am comunicat în toți acești ani.

          Viața își are legile ei nescrise și cam prea devreme, cam pe neașteptate au plecat în eternitate Ștefan, George, Nicolae. Despre Ștefan și Nicolae care au scris și publicat multe despre Crasna lor natală și oamenii vrednici de aici, am scos și câte o carte dedicată viații și operei lor.

          Având atâția frați talentați nu putea să nu scrie și buna lor soră, profesoara și promotoarea valorilor spirituale ale crăsnenilor Maria Motrescu-Popescu. Cu câțiva ani în urmă i-am ajutat să scoată de sub tipar cartea viețșii ei «Între vis și realitate». Proză, versuri, amintiri…

          Dar rămăsese de la talentatul ei frate Nicolae încă un manuscris despre folclorul, obiceiurile din Crasna. Cu câțiva ani în urmă mi l-a arătat, ba am și sistematizat câte ceva, rămânând cu gândul că va trebui publicat. Și iată la 10 ani de la trecerea în eternitate a vrednicului fiu al Crasnei Nicolae Motrescu, cu ajutorul bunului Dumnezeu, dar și moral și financiar al unor oameni de bună credință cartea «Crasna Bucovinei, folclor (3)» a văzut lumina tiparului. Visul bunei și neuitatei sale surori s-a împlinit. S-ar fi părut că de acuma totul va fi bine, iar harnica doamnă Maria va fi mulțumită ani de-a rândul. Cei drept la prezentarea cărții n-a putut fi prezentă din motive de sănătate, dar credeam că își va reveni, că e ceva trecător. N-a fost să fie așa. Soarta își are legile ei nescrise și nu se prea socoate cu doleanțele noastre.

          Vineri dimineața, pe 1 iunie, redactorul-șef al ziarului «Monitorul de Hliboca», Nicolae Șapcă, ziaristul care a semnat prefața cărții recent apărute a lui Nicolae Motrescu, iar soția sa, profesoara Marina Șapcă a lecturat această carte, m-a sunat și mi-a spus vestea tristă și neașteptată – Maria Motrescu-Popescu a încetat din viață.

          Am rămas surprinsă de vestea primită. Mă așteptam că vom discuta încă despre multe cu dumneaei, că ne vom întâlni încă la multe ceremonii, prezentări de carte.

          Doamna Maria participa cu plăcere la comemorarea și prezentările de carte ale fraților ei. A fost prezentă în ultimii ani la asemenea măsuri la bibliotecile și școlile din Crasna, Pătrăuții de Jos, Prisăcăreni, Cupca, dar și la Hliboca, Storojineț, Cernăuți. În centrul regional am organizat comemorarea lui Ilie Motrescu la sediul societății de cultură românească în numele lui Mihai Eminescu.  Peste tot vorbea cu emoții și durere despre trecerea lor prea degrabă din această lume, dar și cu mândria că au lăsat ceva în spiritualitatea acestui popor. Dăruia celor prezenți cărțile lor, sau cele dedicate lor.

          Toată viața a muncit ca învățătoare la clasele primare, învățând, instruind, educând la micii crăsneni dragostea de carte, dar și de muncă, tradiții, obiceiuri, datini, port, credință, grai… a avut și ore de limba maternă. A lucrat la gimnaziul din Crasna mulți ani la rând. A fost harnică, pricepută, înțeleaptă, mândră, demnă, talentată, așa cum îi stă bine unei vrednice fiice de crăsneni, oameni gospodari și de viță aleasă.  Împreună cu soțul Dumitru, bun gospodar din localitate a dat viață, a crescut și educat doi copii – fiica Ana și fiul Vasile. Fiica s-a căsătorit, trăiește și lucrează în Moldova, fiul și-a întemeiat familia la baștină  Se bucura mult de cei șase nepoți ai săi. Se mângâia cu cei doi frați ce-i mai rămăsese, Constantin (Tatinuț), fratele mai mare, vestit cojocar din Crasna, nașul ei de cununie, și Grigore, fratele geamăn a lui Nicolae, care de asemenea a rămas să trăiască în Moldova, unde a fost 15 ani primar, alți 15 director de școală, fiind și în prezent profesor de școală.

          Întotdeauna mi-a fost recunoscătoare că scriu despre familia ei, despre bunii ei frați. Că am publicat pe cont propriu cărțile dedicate lor. O mai onoram și pe ea cu câte un articol, fie la ziua de naștere, fie cu ocazia unei ceremonii. Mereu îmi spunea că nu merită, deși le merita pe deplin pe toate. Cum afirmă poetul și ziaristul Nicolae Șapcă în prefața cărții fratelui ei Nicolae Motrescu, dacă nu ar fi avut frații o asemenea soră, multe dintre lucrurile lor de valoare ar fi rămas necunoscute până azi. Bine spus.

          La 28 octombrie anul acesta ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Ne pregăteam s-o onorăm cum se cuvine, s-o invităm la câteva măsuri festive prin satele noastre. Acum o vom comemora. Ne pare rău că n-a ajuns această vârstă frumoasă.

          Maria Motrescu-Popescu a plecat spre zările albastrei ale Crasnei ei natale. Am condus-o pe ultimul drum, la acest început de Cireșar, alături de copiii ei, frații, nepoții, rudele mai apropiate sau îndepărtate, colegii, vecinii, prietenii, cunoscuții, foștii elevi… A plecat acolo sus la frații ei Vasile, George, Ștefan, Ilie, Nicolae, la părinții Ana și Ion, la soțul Dumitru.

Împreună vor veghea asupra celor ce au rămas pe acest pământ, și care nu-i vor uita, le vor păstra amintirea. A fost o adevărată fiică a baștinei, o crăsneancă, o româncă, un patriot al neamului, o profesoară și un om cu literă mare. Amintirea ei luminoasă va dăinui în inimile noastre. Dumnezeu s-o ierte!

————————–

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord

2 iunie, 2018

Lasă un răspuns