POVESTEA LUI BRAD-CRĂCIUN
(Colind)
Noaptea-o blândă și senină
Frigul nu o mai suspină
Fiindcă-i Seara de Ajun,
Când ivește Moș Crăciun
Și coboară-n multe case
Prin hornurile negricioase,
Daruri multe, jucării
Să le-aducă la copii.
……………………………………
Casă mică dar curată
La poală de crâng s-arată
Iar pe prag de ușă veche,
Fereastră fără pereche,
Șade Gheorghe trist, privește
Ș’-unui mândru brad-grăiește…
,,Bradule ce crești sihastru
Și te-nalți spre Cer albastru,
Știu că suflet de-ai avea
Durerea mi-ai asculta…
Am un prunc, abia născut
Lumină-n zori, a văzut.
Numai că s-a întâmplat,
Muma-i viață când i-a dat,
Dumnezeu la el s-o ia…
Pe Floarea, nevasta mea
Ș-acum sunt mamă și tată,
Pruncului adus de soartă…
Sunt sărac dar, nu pot cere
La bogat ce are-avere,
Fiindcă el, n-o să-nțeleagă
C-am iubit-o, mi-a fost dragă…
Bani ce-i dau pe-nmormântare
Îi păstram cu grijă mare
Pentru prunc , când o mai crește,
Să-l rânduim omenește.
De tristețe Gheorghe-ofta ,
Bradul, parcă-l asculta
Pe cel care-n suferință
Se-nhăma la rea credință
Din sărăcia-i prea mare
În Ajun de Sărbătoare.
………………………………………
Cor de îngeri lin cânta,
Șoaptă blândă cuvânta…
,,Dar ți-oi fi de Seară Sfântă
(Cerul te binecuvântă)
De la Domnul Nost’ Isus
Prunc născut, precum s-a spus
Într-o Seară de Ajun
În ieslea lui Moș Crăciun”…
Cetina și-a aplecat
Rugându-l pe om sărac…
,,Fă-mă Gheorghe un pătuț
Pentru pruncul tău micuț,
Somnul el să-l aibă lin
În nopți cu cerul senin,
Iar în cele vânturate
De ploi reci, ne’stâmpărate,
Ori cu gerurile care,
Crapă pietre pe cărare…
În pătuțul lui s-adoarmă
Fără umbră de sudalmă…
Pentru joaca de micuț
Să-i mai faci și-un legănuț…
Din tăcerea mea durută
Să-i mai faci și o lăută,
Să-și cânte durerea-n strună
Cu gândul la a sa mumă.
Un cuier într-o odaie,
Pentru scaldă, o copaie”…
Mâhnit s-apucă de treabă
Culcă bradul mare-n grabă
Care doar ce l-a rugat
Să-l despice… și de-ndat’
Sub noian de triste gânduri
A umplut curtea cu scânduri,
Vreascurile a adunat,
Cald să-i facă la băiat
………………………………………….
Dar pe Gheorghe îl durea
Fapta neagră, fapta rea…
Ani de zile lângă de casă
I-a privit coroana aleasă.
Și-ndurerat de-a sa faptă
Iertare-i ceru pe dată.
,,Mă iartă, tu brad frumos
Te-am tăiat de sus în jos
Mândrule copac sihastru
Ce-nălțai spre cer albastru
Am dormit la umbra ta,
Mi-ai știut durerea mea
Când n-aveam pe masă pâine,
Nici cu ce hrăni cel câine,
Ție suflet mi-am deschis,
Gândul când aveam închis
Doar la tine de priveam,
Mintea-ndat’ mi-o luminam.
Tu, mi-ai fost prieten drag,
Eu, călăul care-ți sparg
Suflet verde…Ce durere!
Simt că nu mai am putere…
Cu regrete eu te-oi plânge
Și lacrimi ce dor de sânge.
Mai promit că niciodată
Căt voi trăi,viața toată
Copac, n-am să mai despic
Iartă, un om de nimic…
Jur că-n locul tău voi pune
Pui de brad cu sfântul nume
Din ast’ Seară de Ajun
Și-o să-l cheme Brad-Crăciun,
Să-l cresc ca pe fiul meu
Cât m-o ține Dumnezeu’’.
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din volumul ,,Desculț prin lumea slovelor ”, 2016)