PĂSĂRI ÎN COLIVII
(După poemul poetei Nina Cassian)
S’-atât de multe păsări închise-n colivii…
Viața în cuib de fier le-a fost dat să-și trăiască
Frustrate sunt și zorile de-atâtea triluri-mii
E-o lege durut scrisă de mintea omenească…
Au aripi pentru zbor, dar nu au libertate
Un trai al cărui cânt sfârșește în durere,
Soarta le-e legată de aripi-încătușate
Și astfel prea devreme viața lor se piere!…
”Eu tuturora le-aș deschide porți
Cât mă-ngrozesc tenebrele strânsoare…
Și le-aș mâna-n spre a libertății sorți
Ca zborul nesfârșit ele să-și afle sub soare”.
Ar da de știre-n zare ,,Vine iar primăvara,
Hai, gospodare hai, pământul iar te-așteaptă”…
Sub cântul lor ar fi mai minunată vara
Și oamenii mai buni și lumea ar fi mai dreaptă.
Dar lumea-i prea umbrită de păcate
”De ce v-au amputat prin legi nescrise… zborul?
Oare nu pot gândi, că-n cerurile toate
Și-n lumea libertății, stăpân e Zburătorul?
Destinul și menirea și vouă v-au fost date,
De Cel care dă vieți: de însuși Creatorul”?
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din volumul ,,Nostalgii din dalbul iernii”, 2019)