Elena VOLCINSCHI: Eu să fiu Tu…

EU SĂ FIU TU…

 

Eu să fiu Tu, aș vrea măcar o dată
Să-mi simți iubirea roasă de amintiri,
Că-n tăinuiri te-ai strâns cât viața toată
Și-ai lunecat prin zeci de rătăciri!

Umbrele ce-au rotit sub cerul pleoapei,
Au spânzurat cu lacrimi de gene raza mea
Când legăna-n neliniști pe unduirea apei
Ochiului meu tulbur ce privirea-și gemea .

Lăsai și-atingerea de gând să mă-nfioare
În timp ce salivam mister din gânduri-mute.
Stingeai setea de simțuri ce ardea chemătoare,
Cu stările-ți confuze sau chiar necunoscute…

Eu să fiu Tu, aș vrea măcar odată…
Leagăn de-alint, blând mângâiat de-o undă.
În pled de vorbe dulci m-aș vrea înfășurată
Ca nici un vis durut, să nu mă mai pătrundă.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Iubită doamnă”, 2016)

 

 

One thought on “Elena VOLCINSCHI: Eu să fiu Tu…

Lasă un răspuns