CE-I FIINȚA MEA?
Trimiți spre mine ades săgeți stelare,
Ca să mă amețească rând pe rând…
Tu vrei să clocotesc val înspumat de mare,
S-au vrei numai ispita s-o simt fremătând?
Cu muguri moi îmi împresori grădina
Vrei toamna-mi să m-asmută în adorare
Când eu doar îmi așez în liniștiri hodina
Pe leagănul petalelor de dalbă floare.
Sunt încă vie și simt fremătând
Un dor tomnat, nepotolit, cromatic,
Încă pot să renasc din slăbiciuni de gând
Ca o ispită când își saltă imboldul apatic.
Ce-i ființa mea? Un sanctuar de doruri,
Unde trăirea își toarce vie clipa
Și-n care recunosc, mai rătăcesc fioruri,
Pe care le împarte cu nesăbuință, pripa.
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(din vol. ,,Nostalgii din anotimpuri, 2019)