Elena TUDOSA: Timiditate

Uneori mă trezesc în miez de noapte,
Cu privirea tăcută, rătăcită în tavan,
Mă gândesc și într-o clipă de timiditate,
Ce greu e să pot ca în brațe să te am.

 

Stau la sfat cu gândul pe muchia unei șoapte,
Doar cu el atât în taină pot să vorbesc,
Mă confrunt cu aceeași grea timiditate,
Și cât aș vrea să-ți spun că te iubesc.

 

,, Să îți sorb sărutul cu gust de cireșe coapte”,
Dac-ai ști tu cât de mult uneori îmi doresc,
La piept să te strâng cu aceeași timiditate,
Dar ești departe, doar în gânduri te întâlnesc.

Tu ce faci la ora când nu ai somn în noapte,
Mă iubești oare?… Cât de mult as vrea să știu,
Când te las,, să-ți fie dor”, într-o clipă de timiditate,
Pe-aripă de vis vino de-mi alină sufletul pustiu.

Rătăcesc, caut alinarea sufletului ce nu poate,
Să stingă fiorii dragostei atât de fierbinți,
Mă cufund în dorință, și-ntr-un moment de timiditate,
Vreau de dragul tău, să mă pierd în ochi-ți cuminți.

‘N taina nopții ascult tic-tacul inimii cum bate,
Mă înfioară teama că tu ai avea pe altcineva,
O lacrimă pe obraz într-un oftat plin de timiditate,
Cade ușor, îmi tresaltă de dorul tău inima.

Vino, te rog ucide-mi clipa tristă de timiditate,
Am atâta nevoie iubite de dragostea ta,
Uneori când mă trezesc în miez de noapte,
Mă ucide gândul depărtării că nu te pot avea.

——————————-

Elena TUDOSA

18 mai 2019

Lasă un răspuns