Eu, lângă tâmpla ta…
Eu ,eu lângă tâmpla ta aș vrea să susur,
să-mi sprijini cerul meu uimit pe umeri
și visele iubind să mi le numeri;
iar eu , să izvorăsc din dor și să te bucur…
Arcușul tu , și eu vioară mă prefac
să mă compui sonet sub lună nelumesc,
pe două note să vibrez; tic…tac…
și-atunci ,ai învăța cât te iubesc…
Sub verde de pădure, mugetul de ciută
aș putea să-ti fiu ,
fântână să te adăp , când ți-as fi
strigăt și iubire ,
să-ti potolești în palme arse dor
și …setea de suspine…
Și numai maci în vara dintre noi
aș vrea să-ti fiu ;
eu , eu lângă coasta ta m-aș răstigni oricând iubirea care doare ,
m-ai desena plângând și m-ai picta… izvoare …
Te-as desena Pământ , amprente
de neliniști ,
pe mine doar un mac , dezmățul
de pe miriști…
Eu , eu lângă tâmpla ta m-aș desena izvor ,
ți-as susura în palme ,
ți-as murmura …a dor…
Aceeași eu, dar nu mai am nici nume…
Pentru tine ,nimic nou;
aceeași iubire fără căpătâi ,
același dor mă-ndeamnă a-ți scrie
durerea mea născută pe hârtie …
Același zbor albastru
și curcubeu pe aripi
ca fluturii dintâi…
Aceeași deznădejde…
și primăvara doare
si muguri ațipiți
în rugă către soare.
Aceleași gări ,
dar bântuite de neliniști ,
aceeași maci vor răsări
din dorul de pe miriști…
Aceleași trenuri ,
cu călători uitați de lume ,
aceeași eu…
dar nu mai am nici…nume…
Aceeași zare ,
cu fruntea rezemată de un munte ,
aceeași noi ,
cu tâmple mai cărunte …
Aceeași cruce port de dor ,
aceleași răni ,
doar mai adânci …
și cad și mă ridic și iară merg pe brânci…
————————-
Elena NEAGU