Aripi parcă’aveam demult…
„Oamenii, nu trebuie să fie perfecți.
Singurul lucru pe care îl au de făcut, e să rămână aceeași oameni care spuneau că sunt atunci când ne-am îndrăgostit de ei.”
Simt sub rană șaua zilei ,
nori de plumb mi-apasă cer ,
muguri încă dor în palme ,
ce ți-am fost , tăcut mister.
Etern meșter în zidiri ,
tu Manole și eu Ană ,
cărămizi in mănăstiri…
Aripi parcă’aveam demult …
nu mai știu de’am fost și zbor ,
mi’amintesc numai o toamnă …
dor zălud ca un țipăt de cocor…
Încă simt cum zidul strâns,
tot mai doare ca o lacrimă din plâns…
Veșnic meșter în zidire ,
tu Manole și eu Ană …
azi, legendă-n mănăstire …
————————-
Elena NEAGU
15 februarie 2019