Sfatul din pădure…
– fabulă –
În poiană – mare sfat.
Animale mari şi mici
într-o zi s-au adunat,
scopul e: ,,Să fim amici!”
Pentru liniştea pădurii,
dorea un bătrân bursuc,
ca să pună capăt urii,
prezidând de pe-un butuc.
Lupul, cică, dând la pace,
s-a jurat pe părul său:
a fi carnivor, nu-i place
nici să aibă vreun gând rău…
Vulpea cu vocea mieroasă,
parcă ar călca pe spini
şi zbârlind coada stufoasă,
nu vrea: gâşte, curci, găini.
Stau căpriţele deoparte,
având cu lupul necaz,
Că nu ştie multă carte,
Nici bursucul nu-i mai breaz.
Cu urechile ciulite,
speriat de umbra lui,
iepuraşul stă s-asculte,
la umbra desişului,
Ursul, nătărău din fire,
le vorbeşte cu bravadă,
că-i rămâne-n amintire,
ce a fost de n-are coadă.
Auzind tot ce se spune,
sus, pe-o creangă de alun,
într-o scorbură alune,
veveriţele adun.
Bursucul tăcut se uită,
ştiindu-se crai vestit,
în hoţii, dar şi în luptă,
astăzi n-a intervenit,
De teamă să nu-l combată,
a condus şedinţa-nchis,
e păcat că de-astă dată,
duşmănia a învins!
Morala
La fel ca în lumea mare,
este şi în lumea mică.
Peştii, nu din întâmplare,
tot de pe la cap se strică!
Destin
Stă în poartă o bătrână,
numărându-şi anii grei,
printre florile de tei,
streaşină-şi făcu din mână
de scântei.
I-au plecat copiii-afară,
să lucreze la străin,
pe acasă rar mai vin,
se roagă să-i vadă-n ţară
spre alin.
Tristă bătătura tace
şi bătrânul ei s-a dus,
mult curaj îi dă de sus,
ea spre stele semne-i face,
drept răspuns.
Ochii nu mai au culoare,
timpurile i-au spălat,
cât a plâns şi-a aşteptat,
cu privirea, hăt, în zare.
Ce păcat!
Stă lipită strâns de poartă,
mai în fiecare zi,
poate unul din copii,
că dorul, ştiind, nu iartă,
va veni.
Uşor, capul şi-l întoarce
şi măsoară drumu-n lung,
dar copiii nu ajung,
în batistă lacrimi stoarce
îndelung.
Noaptea-ncet, încet se lasă,
de dureri, păşind stingher,
cu nădejdea către cer,
se strecoară cuvioasă
în chiler.
Vă mulțumesc pentru publicarea celor două poezii în Revista Logos și Agape!
De asemenea, eu fiind ocupată în această perioadă, vă mulțumesc pentru selectarea poeziilor! Voi trimite către redacția revistei versuri pe care, dacă au valoare literară, să le publicați!
Prețuire!