Primul cuvânt despre lansarea cărţilor mele la Biblioteca judeţeană „Marin Preda” din Alexandria –Teleorman, este mulţumire, o mulţumire sufletească şi o bucurie asemenea unei înălţări de spirit…
Mă aflam pe meleagurile Teleormanului de aproape o lună, bucurându-mă de reîntâlnirile cu prietenii, rudele, cunoscuţii şi sătenii de care mi-a fost atâta dor, de revederea locurilor care cuprind în adâncul lor tainele comorilor de visuri şi speranţe de pe vremea când credeam că pot atinge cerul cu mâna, înaripată de speranţele părinţilor investite în mine. Toate şi totul, văzute şi muiate în necuprins, m-au adus de la cei 8.000 kilometri distanţă, cu dorinţa tainică de a le spune spiritelor părinţilor mei că ceva din speranţele lor le-am îndeplinit şi le pun la picioarele lor.
O toamnă frumoasă şi blândă îşi întindea aripile moi peste tărâmul natal şi peste trăirile mele. Doream să-mi lansez cele două cărţi apărute în 2017 – „Sensul giratoriu al vieţii” şi „Între două lumi, Canada şi România” ediţie bilingvă – ambele apărute la Editura „Armonii culturale”, editor, George A Stroia. Iniţial, intenţionam să fac lansarea la Casa de Cultură din Roşiorii de Vede, unde, cu un an în urmă, fusesem primită cu braţele deschise la lansarea cărţilor publicate în anul respectiv. Dar, cum o astfel de acţiune nu ţine de voinţa sau de efortul unei singure persoane şi, mai ales că apăruseră şi alte activităţi care ar fi tins să se suprapună, am optat pentru o lansare la Alexandria, reşedinţa judeţului, activitatea desfăşurându-se la Biblioteca Judeţeană „Marin Preda”, pe 19 septembrie 2017. Am primit sprijinul personalului şi al directorului Viorel Fota, cărora le mulţumesc şi pe această cale.
În sala de lectură a bibliotecii din Alexandria, s-au adunat personalităţi culturale de pe trei continente: America de Nord, Australia şi Europa. Ca moderator al acestei activităţi, l-am invitat pe scriitorul-publicist George Roca, venit de la Sidney cu mult drag şi pentru această întâlnire de suflet, dar şi-a declinat responsabilitatea motivând că nu-i cunoaşte prea bine pe cei prezenţi şi pe cei care vor vorbi despre cărţi (deşi nu era la prima întâlnire cu oamenii de cultură teleormăneni). Astfel, am rugat-o pe îndrăgita poetă „a iubirii”, aşa cum este cunoscută Domniţa Neaga, să facă oficiile de moderator. A fost o bună alegere, fiindcă poeta Domniţa Neaga, profesoară de limba şi literatura română, jurnalistă, cunoscătoare a uzanţelor unui astfel de eveniment cultural, a ridicat valoarea acestei întâlniri spirituale la înălţimi demne de prestanţa sa. După o scurtă introducere privind motivul întâlnirii, după o sumară trecere în revistă a celor două cărţi, cu menţiunea că „Între două lumi, Canada şi România” este o ediţie bilingvă, moderatoarea i-a prezentat pe cei care, într-un fel sau altul, mi-au stat alături în acest răstimp, pe toţi scriitorii de la masa oficială şi pe oamenii de cultură din sală.
Îi amintesc şi eu cu mare drag: Părintele ieroschimonah, Prodromos Bele, de la Mânăstirea „Sf. Gheorghe” din Ţigăneşti, Părintele paroh, Florinel Barac, de la Biserica „Sfânta Paraschiva” din aceeaşi comună; apreciata poetă teleormăneancă, doctoriţa Elena Armenescu (Bucureşti), însoţită de prietena sa, omul de cultură, doctoriţa Sanda Ivan, venită în vizită din Franţa, scriitoarea Virginia Vini Popescu (Alexandria), poeta Lia Nenciu (Nenciuleşti-Teleorman), jurnalistul-scriitor George Roca (Australia), scriitorul Constantin T. Ciubotaru (Roşiorii de Vede), istoricul şi criticul literar Nicolae Dina (Alexandria). Mai erau în sală scriitorul Elisei Virgil, care ni s-a alăturat împreună cu artistul plastic Tudor Şerbănescu, medicul Nicolae Bulumac, din localitatea Cervenia. Demnă de remarcat este şi prezenţa consăteanului meu, Dumitru Iordăchioaia, pasionat de literatură, nedezlipit de scrierile mele şi remarcabil recitator de poezii memorate de-a lungul vieţii. Amintesc cu drag şi pe Florica Stuparu, alături de câteva persoane din neamul meu, Mioara Buică şi Culina Buică. Menţionez ca remarcabilă prezenţa unui copil de 10 ani, care dă semne că poartă o aureolă pe capul ei, Teodora-Maria, însoţită de bunica, Niculina Petrică, ambele participând, an de an, la toate lansările de carte la Alexandria, începând cu anul 2013. Am simţit lipsa dragilor mei Ioana şi Ion Drăgănuş, care n-au fost în localitate, dar cu gândul au fost alături de mine. De asemenea, am simtit lipsa îndrăgitei familii Olteanu, Florica (învăţătoarea a zeci de generaţii de elevi) şi Gheorghe (profesor şi scriitor), dar acesta din urmă mi-a lăsat frumoase cuvinte despre cărţile mele pe care, mai apoi, le-a publicat. În stilul său particular, a încheiat astfel: „Doamnă Buică, vă rog să nu plecaţi până nu mă împăcaţi cu soţia, care, şi acum, este supărată, că eu am citit primul cele două cărţi ale dumneavoastră!”.
În continuare, cei de la masa oficială, dar şi cei din sală care au dorit să vorbească despre cărţile prezentate, au comentat aspectele care i-au impresionat sau în care s-au regăsit, subliniind că există un sâmbure viu de creativitate, că sunt multe idei cu miez, că sunt surprinse multe momente ce pot depăşi interesul de-o clipă. S-a mai spus că este o literatură care decantează ideile, că deschide perspective, o literatură opusă celei pe care o citeşti pe nerăsuflate, dar a doua zi nu-ţi mai aminteşti despre ce ai citit. Despre stil s-a spus că este frumos, curgător şi inconfundabil. Aproape toţi vorbitorii au considerat că, în volumele prezentate, predomină optimismul, că autoarea face din scris un mod de viaţă, că surprinde latura luminoasă din creaţia celor despre care a scris, că vorbeşte cu căldură despre partea frumoasă a Lumii…
George Roca, remarcabilul jurnalist, care, cu ocazia sosirii în ţară a primit Diploma de Excelenţă: „Erou al neamului”, fiind apreciat drept „ambasador” cultural al României, cu figura sa bonomă şi jovială, a fermecat asistenţa care l-a aplaudat şi i-a adresat emoţionante cuvinte de apreciere. El a spus cuvinte de apreciere despre autoare şi despre cărţile ei, evidenţiind, totodată, şi eforturile pe care, personal, le face publicând, absolut gratuit, scrierile românilor, răspândindu-le pretutindeni şi în alte reviste, aşa cum a făcut şi cu scrierile mele. Astfel, locuitorii Tigăneştiului meu natal se bucură de preţuirea multor oameni aflaţi în diferite locuri pe mapamond.
Alese cuvinte a rostit istoricul şi criticul literar Nicolae Dina, profesor de limba şi literatura română. Printe altele, a remarcat: „În tot ceea ce scrie de peste un deceniu, scriitoarea are, ca far călăuzitor, sinceritatea, frumuseţea sufletească şi artistică, verticalitatea, respectul pentru adevăr, bine şi dreptate, ca valori morale fundamentale respectate cu sfinţenie, sperând ca scrisul său, izvorât dintr-un suflet încărcat cu cele mai nobile intenţii, să devină un mijloc de îndreptare a răului, a nedreptăţilor, a perfidiei, a urii şi a mizeriei umane întâlnite de-a lungul existenţei sale, când a cunoscut, deopotrivă, cele două căi ale „sensului giratoriu”, Binele şi Răul, Lumina şi Întunericul”. Mai departe, a subliniat că „prin sensibilitatea, afectivitatea şi rafinamentul scrierilor sale, Elena Buică se bucură, în rândul cititorilor, de întreaga lor admiraţie, datorită pasiunii, talentului şi dăruirii sale în slujba cuvântului, fiind o învingătoare, nu numai în lupta cu verbul, ci, mai ales, în cea cu timpul”.
Apreciata „poetă a iubirii”, Domniţa Neaga, vorbind din preaplinul inimii sale, nu a fost mai prejos. Din tumultul de idei, redau doar câteva: „Scriitoarea Elena Buică scrie pentru îndrăgiţii săi cititori, dar şi pentru sine, deoarece scrisul a devenit o «terapie»”. „Pun mare preţ pe valoarea terapeutică a scrisului”, spune Domnia Sa undeva. Prin scris, uită de toate relele trecute sau prezente, ca dovadă că scrierile sale sunt luminoase, pozitive, optimiste, pline de o învăţătură aproape biblică, rezultat al unor învolburate trăiri. Focul care o mistuie nu poate fi stins decât prin scris. Intrăm în lectura cărţilor distinsei autoare cu «evlavia intrării în biserică». Ce vom găsi? Exact ce căutăm: bunătate, iubire, frumuseţe, sfinţenie, înălţare sufletească… Fiecare eseu, fiecare articol, constituie un întreg Univers de frământări, nelinişti, întrebări despre viaţă şi lume, despre provizoriu şi etern, despre existenţă şi trecere, probleme care sunt ale autoarei, dar şi ale fiecăruia dintre noi şi cărora, autor şi cititor, le căutăm o rezolvare”.
Frumoasa şi zglobia poetă Lia Nenciu a vorbit efervescent. Reproduc doar câteva păreri dintr-un articol publicat a doua zi după lansare: „Aşa cum spuneam şi în scurta intervenţie pe care am avut-o, spre susţinerea actului de cultură realizat de Biblioteca Judeţeană, Buni are darul divin de a scoate din cei pe care-i cunoaşte tot ce au ei mai bun; îi ajută să-şi atingă potenţialul maxim, printr-o simplă conversaţie, plină de zâmbetu-i luminos, îi face să simtă că aparţin unui timp ciudat, în care viitorul, trecutul şi prezentul se intersectează şi rămân aşa, unite. Buni vorbeşte cu cititorul, în aceste două cărţi, parcă purtându-l de mână şi arătându-i diferitele flori exotice ale sufletului ei, îmbogăţit de umblarea în lumina divină, pe care trebuie să ne-o dobândim cu toţii. Profund emoţionată, Buni spunea, în deschiderea evenimentului moderat de poeta Domniţa Neaga, că poartă în sânge seva patriei ei, România, chiar dacă este recunoscătoare şi noii sale patrii, Canada, pentru preţuirea şi consideraţia cu care a fost tratată.“
Distinsa profesoară, Doctor în Fizică, supranumită cu drag şi admiraţie de locuitorii Alexandriei „savanta noastră”, poeta Virginia Vini Popescu, printre altele, a spus: „Fire solară, Buni cea dragă, fiindcă nu poţi să n-o îndrăgeşti, deşi scrie în Canada, unde locuieşte de ani buni, totuşi, cu gândul este la locurile în care a văzut lumina zilei şi vine cu scrierile sale în România să ni le împărtăşească. Scrierile sale sunt o revărsare de suflet, de optimism, gata să dea peste răscoale, scrieri încărcate de sensuri adânci cu ştacheta valorică foarte ridicată. Aşa se explică faptul că sunt citite cu plăcere şi apreciate, aşa cum se vede din mulţimea de recunoaşteri primite de la cititori şi de la persoane competente. Aşa se explică şi prezenţa cunoscutului jurnalist George Roca, venit din Australia. Scriitoarea şi profesoara Elena Buică a urmat aceeaşi linie de la catedra de limba şi literatura română. A slujit pe altarul care răspândeşte lumina, cuprinderea adevărului, modelarea sufletelor şi a minţilor cu nădejdea în viitor”.
Constantin T. Ciubotaru, nepotul scriitorului Eusebiu Camilar, fiu al Teleormanului prin adopţie, renumit pentru aciditatea, umorul şi zeflemeaua din opera sa, cu verva-i cunoscută, a dat glas părerilor şi sentimentelor din care redau câteva fragmente: „Privesc în sala de festivităţi a Bibliotecii „Marin Preda” din Alexandria, Teleorman, la cei mulţi chemaţi şi… cinste alexăndrenilor, foarte mulţi prezenţi. După ce am citit şi recitit pe sticlă, mărind caracterele, sutele de pagini din cărţile sale, lăcrimând de emoţia propriilor amintiri, alteori de oboseală… m-am întrebat cum de-a reuşit autoarea să evoce peste jumătate de secol de viaţă, să filtreze cu sensibilitatea omului ars de dorul pentru locurile natale propriile trăiri, amintiri. Oriunde ne aflăm, oriunde am fi trăit, noi doi şi alte câteva milioane de oameni, născuţi în zisul spaţiu Carpato-Dunăreano-Pontic, suntem mândri că suntem români! Aveţi ceva împotrivă, dragi prieteni de cuvânt frumos gândit şi scris?”
Cunoscuta poetă, prozatoare, eseistă, doamna doctor Elena Armenescu ne-a spus: „Opera prozatoarei Elena Buică excelează prin volumele sale de memorialistică. Scrise într-o frumoasă şi curgătoare limbă română de o îndrăgostită de frumos, de adevăr, dar şi de profunde idei existenţiale. Volumele Elenei Buică sunt citite cu pasiune, stârnind nostalgii, atunci când povesteşte întâmplări şi trăiri autentice ale oamenilor, începând cu cei de la sat, pe care i-a cunoscut în copilărie, până la mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii, pe care i-a cunoscut de-a lungul vieţii, în ţara natală – România – sau în cea adoptivă – Canada. Elena Buică este unul din oamenii frumoşi, al cărei chip – reflectând interiorul – emană optimism, iubire, generozitate şi blândeţe, care are puterea să se sustragă urâtului şi să împartă cu noi bucuria vieţii prin intermediul scrierilor sale. Apreciată ca «etalon al cutezanţei, ambiţiei, perseverenţei, dragostei de frumos, de locurile natale şi de oamenii lor şi, în plus, prietenul nemaipomenit pe care oricare dintre noi şi l-ar dori aproape», aşa cum spunea poeta Georgeta Resteman, scriitoarea Elena Buică – Buni are vocaţia prieteniei, este iubită şi apreciată de toţi cei care trăiesc şi gândesc asemeni ei”.
În cuvântul său, după ce a făcut câteva elogioase aprecieri asupra cărţilor lansate, medicul teleormănean Nicolae Bulumac a dezvoltat ideea desprinsă din prezentarea făcută în volumul „Sensul giratoriu al vieţii”, o idee minunată, sugerată prin numele ce-l poartă locul unde îşi desfăşoară activitatea, „Grădina Raiului” (reprezentată aici printr-o revărsare apetisantă de diferite soiuri de struguri, dar şi de policromia straturilor de flori). A subliniat importanţa construirii, în Cervenia, a unui centru internaţional de geriatrie în colaborare cu Institutul „Ana Aslan” din Bucureşti.
Ceilalţi vorbitori, plini de admiraţie pentru un asemenea grandios proiect, înălţat prin surse proprii, şi-au exprimat speranţa că exemplul de generozitate al doctorului Nicolae Bulumac va fi urmat de cât mai mulţi cetăteni, căci, aşa cum ştim, de-a lungul istoriei poporului român, oameni de felul acesta au dus pe umeri greul, asigurând astfel trăinicia şi continuitatea pe aceste meleaguri.
Ca de obicei, a urmat acordarea de autografe, felicitări şi îmbrăţişări, fotografii şi o mică trataţie. Întâlnirea cu prietenii mei, scriitorii, s-a prelungit cu o vizită la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” din Ţigăneşti, la invitaţia părintelui ieroschimonah, Prodromos Bele, care ne-a oferit şi o aleasă cină, pregătită de mâna sa.
Această zi a însemnat pentru mine, în bună măsură, recunoaşterea efortului pentru descoperirea frumosului şi a binelui, a spinoaselor căutări ale sensului existenţial, a sondărilor în adâncurile de nepătruns ale sinelui nostru şi, în final, recunoaşterea arderilor pe altarul artei cuvântului.
—————-
Elena BUICĂ
Octombrie 2017 – Ianuarie 2018
Alexandria – Ţigăneşti (ROM) – Pickering, Toronto (CAN)