POEM DE TRECUT PRIN VIAȚĂ
Pantofii și uniformele refuzau să crească
odată cu noi.
După întâi septembrie, dimineață
strângeam cu teamă în căușul palmelor
lista cu rechizitele școlare.
Mama avea ochii plânși, iar tata
trântind poarta striga: „la lichidare le cumperi!”
Sora cea mare primea an de an uniformă,
ghiozdan și o pereche de pantofi noi.
Scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,
îi învăța să pășească.
După ce începeam școala
visam noaptea că sunt singură la părinți
și am în ghiozdan
sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.
Am trecut prin școală mezină,
purtând tot ce rămânea de la surorile mai mari.
Acum, când mama a rămas și ea mică,
tot mie mi-au lăsat-o
între poarta casei și nucul cel mare,
să o duc de mână până la capătul drumului,
așa cum mă ducea ea la școală
în fiecare toamnă.
ARITMII
Hipertensivă inima,
iapă nărăvașă bate
ca un clopot de mănăstire.
Pe un peron de gară
aștept un tren inter-regio
să mă ducă spre al nouălea cer.
Cocoțată în vârful arborelui genealogic
privesc viitorul
printr-o gaură de covrig.
DINCOLO DE APARENȚE
amestecând adesori pământul cu cerul
stie să privească în sus.
umple cu lumină goluri din inimi,
poartă universul pe umeri
ca și cum ar duce un sac de grăunțe la moară,
are ochii umezi, blând melancolici,
sufletul ascunzătoare de fluturi și flori,
raiul patimilor pe drumul Golgotei.
nu simte greutatea Crucii ci doar
sete și-o foame cumplită de iubire.
cuvintele au roit în inima sa
după o perdea țesută din licurici.
clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii.
cu sufletul fărâmițat în bobițe de mătănii
ÎȚI MULTUMESC DOAMNE
Îţi mulțumesc azi că sunt pentru ziua de mâine.
Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine.
Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,
pentru fructe, păsări, flori,
pentru soarele care răsare în zori,
pentru cerul cu licăr de stele,
pentru toate zilele vieţii mele,
pentru firul de apă izvorât din fântână,
pentru harul ce‑mi poart‑a mea mână
pe‑arcuş de vioară, pe pânză, pe piatră,
pentru versul ce curge din mine spre cer.
Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer.
Mulţumesc pentru haina pe care o port,
pentru tot ce mă doare şi totuşi suport.
Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele
pentru toate încercările vieţii mele.
Mulţumesc pentru Pruncul Iisus
ce din Fecioara Maria în iesle se naşte,
că Te‑ai răstignit pentru noi şi ai Înviat
în noaptea de Paşte.
Am atâtea lucruri pentru care să‑ţi mulţumesc
că n‑ar fi de‑ajuns o mie de ani să trăiesc!
PÂINEA SEAMĂNĂ CU ANUȘCA
Mama spală rufele la mână.
mâinile sunt crăpate de la leșie.
De câțiva ani plouă cu găleata dacă e vară,
ninge dacă e iarnă,
taman când le întinde pe sârmă.
Vecinii cred că vina o poartă poza
pe spatele căreia scria cu litere de tipar,
ANUȘCA,
găsită acum doi ani în buzunarul de
la pantalonii lui.
„nu mai spăla atâtea cerșafuri
că s-au înzăpezit toate drumurile.
Nu vezi că ai întins iarna în toată Moldova
și peste Prut?” strigă toți la ea.
Se lasă înserarea peste foame.
E ziua de lichidare.
Tata nu mai vine.
„Spuneti-va rugaciunea de seara și
mergeți la culcare, în seara asta
nu avem pâine.”
Adorm cu spatele la Dumnezeu.
Foamea stă trează.
Lacrimile au gust de pâine.
În vis nu mai ninge.
S-au deschis larg porțile cerului.
Tata coboară din camion.
Strânge în brațe o pâine alba.
Pâinea seamăna cu anușca.
Am împlinit cinci ani.
Nu vreau să vorbesc.
Dacă aș vorbi oamenii ar înțelege
ca sunt cu mult mai înțeleaptă
decât înțelepții lumii.
DIMINEAȚA
mă simt ca un tren întârziat, toate visele au început
să doară. îmbrăcată cu-un lan întreg de maci
duc găleata cu gunoi, ca pe-o geantă de firmă.
beau o cafea oribilă și ascult știrile:
“au murit câteva zeci de oameni în ultimele 24 ore,
din cauză că nu le-a zâmbit nimeni.”
alerg spre serviciu ca un gândac prin bucătărie.
să ajung, schimb două tramvaie și două autobuze.
oamenii mă văd mica și cocoșată.
doar eu știu că de vină sunt aripile
strânse la spate cu elastic.
sună telefonul mobil. răspund.
moartea șoptește: „alo, ți-ai uitat acasă rujul de buze!”
TREBUIE SĂ STAU MEREU CU OCHII PE EA
bate vântul dinspre cimitir înspre grădina publică
mâinile pătate și moi de la coate în jos tremură
mănâncă foarte puțin
leagănă foamea ca pe o păpușă
trebuie să stau mereu cu ochii pe ea
mi-am luat în serios rolul de mamă și ea pe cel de fică
are mereu gura plină de cuvinte
le aduna cu limba înainte de a vorbi le ordonează
în ochiul cu degenerscență maculară
se pietrifică o lacrimă
poartă peste capotul din stambă trecutul
în fiecare noapte puse la presat între cer
și iarbă ea și luna
stăm pe băncuță lângă tufele de regina nopții
la piciorele noastre teama se gudură
de la un timp nu mai vrea să intre în casă
aude peste tot trosnituri vede în oglinzi
îngrămădite o mulțime de lucruri
și oamenii care nu mai sunt
e trecut de miezul nopții
undeva în beznă cântă o cucuvea
mi-e somn
câteva stele îmi gâdilă fruntea
as vrea să mă schimb de ziua de ieri
mama e din ce în ce mai mică
mi-e teama că în noaptea asta
o voi naște aici în iarbă
„LOVE YOU”
noapte de noapte umblu prin casă
îmi caut moartea,
tu cauți tărie.
ne lovim unul de altul, unul pe altul
suntem fragili, ne
spargem în mii de cioburi.
în zori le adunăm de pe jos.
recompuși începem o altă zi.
nu mai suntem cei de ieri, din noi
lipsesc o mulțime de bucățele.
fiecare ghemuit în trupul său,
cu sufletul mânjit de tristețe
bem cafeaua amară din ceștile
pe care scrie “love you”.
a mea pe jumătate plină,
a ta pe jumătate goală.
peste pustiul singurătății în doi
îmbrăcăm zdrențele murdare ale lumii
și împingem viața înainte.
———————————-
STOICA, Dorina, (Bârlad), născută la 14 martie 1952 în comuna Răchitoasa – Bacău. Tehnician automatizari, operator PC.
– Debut în revista Liceului Ghe. Roșca Codreanu „Debuturi şi tradiții”, 1970.
– Debut editorial în 2008 „De la poezie la rugăciune” (poezie religioasă), Editura „Sfera”, Bârlad, reeditată și adăugită în 2010
– „Daruri”, (poezie religioasă), editura „Cronedit”, Iași, 2009
– „Raiul în care am fost” (proză scurtă, povestiri), editura „Sfera” Bârlad, 2011
– „Izvorul îndepartat” (povestiri cu tâlc în versuri), editura „Pim”, Iași, 2011
– „Bietul om sub vremi”, (roman memorialistic), editura „Pim”, Iași, 2012
– „De Florii in Țara lui Iisus”(jurnal de călătorie), editura „Sfera”, Bârlad, 2013
– „Când nu Te iubeam” (antologie de autor – poezie religioasă), editura „Pim”, Iași, 2014
– „Ochiul curat” (poezie), editura „Pim”, Iași, 2015 (grafică Mihai Catrună)
– „Pâinea lui Bragi”, Edituara „Paralela 45”, Pitești, 2016 (colecția „Qpoem”, nr. 19)
– „Lumina din cuvinte”, (note de lectură și articole), editura „CorgalPress”, Bacău, 2017
.
Prezentă în: 16 antologii de poezie și proză contemporană, numeroase cărți tematice cu eseuri și articole. A scris prefațe la câteva cărți de poezie ale unor debutanți. Publică în revistele: „Poezia” de la Iași, „Convorbiri literare”, „Literatura de azi”, „Fereastra”, „Hyperion”, „Ziarul Lumina”, „Revista Argeș”, „Vatra Veche”, „Plumb”, „Bucureștiul literar și artistic” și multe altele.
Despre cărțile sale au scris: Alexandru Cistelecan, Imedia Chinția, Cornel Galben Simion, Eugenia Țarălungă, Angela Nache Mamier, Marius Chelaru, Emilian Marcu, Adrian Alui Gheorghe, Cristian Livescu, Constantin Lupeanu, Petruș Andrei, Simion Bogdănescu, Gruia Novac, Ioan Vasiu, Livia Ciupercă, Cezarina Adamescu, Cristina Ștefan, Mariana Gurza și mulți alții.
Premii și diplome de excelentă pentru activitatea literară.
http://dorinastoica.blogspot.ro/
https://www.facebook.com/Dorina-Stoica-1376482362596143/
https://www.facebook.com/dorina.stoica.338
Membră a USELR, „Academia Bârladeană”, Activează în cenacurilor interactive on-line „Qpoem” (2015) al Editurii „Paralela 45”, „Cenaclul la distanță” al scriitorului Ion N. Oprea, Cenaclul „Mihai Eminescu” și cenaclul „Alexandru Vlahuță”, Bârlad. (George ROCA, Rexlibris Media Group, 7 martie 2018)