Dorel SCHOR: Viața într-o tabletă

Extraordinar cât de repede trece timpul. Mai ieri, alaltăieri i-am cumpărat fiicei mele o tabletă, nu mă refer la vreun medicament, ci la ceva modern pe care tinerii ştiu mai bine cum se administrează. La început nu prea am vrut să-i cumpăr,  i-am spus ca are un telefon foarte bun la care eu nici nu ştiu să umblu, dar fata a venit cu argumentul că toţi din clasa ei au  aşa ceva încă de la grădiniţă şi nu poate să fie ea singura in clasa întâia fără.
   Am cedat bineînţeles, avea dreptate, numai că de atunci o văd din ce în ce mai rar, dar nu pot să-i reproşez nimic, îmi trimite aproape regulat fotografii cu prietenii sau „selfi”, ăsta-i un cuvânt modern pe care ea mi l-a explicat cu multă răbdare când era în clasa cincea, mi se pare. Mi-a explicat la „vaţap” şi cum să plătesc anumite chestii legate de nevoile şi studiile ei, există tot felul de „aplicaţii” moderne la care nu trebuie să înţelegi mare lucru, constaţi pur şi simplu că a dispărut o sumă sau alta din contul tău bancar.
   Sume mai consistente am plătit desigur în perioada liceului şi mai ales la facultate, dar am considerat că e normal, mai ales că fata s-a apucat serios de învăţătură. Am întrebat-o la telefon, pentru că nu am mai stat serios de vorbă din ciclul doi sau din ultima clasă de liceu, ce intenţii are şi mi-a spus că are de gând să înveţe Educaţie, Fizică şi Sport. Adevărul este că nimeni din familia noastră nu a învăţat la trei facultăţi în acelaş timp şi mi-am exprimat admiraţia pentru ea.
   La un moment dat fiică-mea studentă mi-a trimis o fotografie în care se îmbrăţişa cu un băiat înalt şi simpatic, dar cam nebărbierit.  Mi s-a explicat de către alţi părinţi cu mai multă experienţă că astăzi dacă vrei să fii considerat cult, tânăr şi modern e neapărat necesar să ai măcar o jumătate de corp tatuat şi să-ţi laşi barbă sau măcar cioc. Uneori şi chelie…

   Acum nu prea ştiu exact ce intenţie au tinerii, dar sper că dacă vor hotărî să-şi unească destinele în mod serios, o să-mi trimită şi mie o invitaţie la nuntă prin telefon, sau măcar la primul botez, nu de alta, dar presupun că vor avea nevoie de niscaiva „aplicaţii” din contul meu bancar de pensionar..

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Lasă un răspuns