Dorel SCHOR: La pețit (schiță)

Era într-o sâmbătă după amiază, beam o cafea cu Menaşe şi tocmai discutam puţină politică internaţională, când a sunat la uşă madam Brodiciche din Odesa. Ne-am cam mirat pentru că dumneaei nu ne prea vizitează, mai ales când are părul pus pe bigudiuri.

– Vă rog să mă scuzaţi, ne-a spus ea, dar am venit în legătură cu o acţiune filantropică. Noi, doamnele din bloc, ne-am gândit să-l însurăm pe băiatul cel mare al familiei Gurnişt. Are peste treizeci de ani, meserie bună, educaţie europeană şi merită, mai ales că a început să chelească.

– Madam Gurnişt ştie? s-a interesat Menaşe.

– Ferească Dumnezeu! Tocmai ea vrei să ştie?

– Păi, băiatul ăsta nu se poate însura singur? N-a găsit o fată bună? Că doar băieţi nu prea sunt, dar fete câte vrei…

– Şi-a găsit, spune madam Brodiciche, şi nu numai una. Dar nu sunt pe placul lui maică-sa. Doamna Gurnişt, doar o ştiţi, e foarte, foarte pretenţioasă. Vreo două luni a umblat tânărul cu o educatoare de la cea mai bună grădiniţă din oraş. Nu i-a plăcut lui maică-sa că e blondă şi blondele au tendinţă la îngrăşare când se apropie de cincizeci de ani… După aia a umblat cu o fată brunetă, slăbuţă care lucrează la o bancă. A spus madam Gurnişt că nu e pentru el, că astea după o vreme, de prea multe conturi, devin religioase… Alta nu lucra la bancă, era cam tăcută, nu vorbea, adică nu vorbea atunci când vorbea madam Gurnişt şi tot nu era bună. Că, adică, o femeie care tace nu e femeie… Pe scurt, a mai făcut curte unei fete isteţe, care terminase medicina. A invitat-o la masă deja, şi fata, ca să-i facă plăcere, îi laudă friptura şi îi cere reţeta. Iar madam Gurnişt zice că o fată care nu ştie să gătească, degeaba a terminat o facultate. Şi totul se strică…

– Da, spune Menaşe, complicată treabă.

– Am venit la voi, că poate aveţi o ideie. O ideie bună face mai mult decât două idei proaste.

– Păi, să recapitulăm, propun eu. Lui madam Gurnişt nu-i plac blondele, nu-i plac religioasele, nu-i plac tăcutele şi nici fetele care nu ştiu să gătească. Soluţia e simplă, cred eu, trebuie să găsim o fată brunetă, nereligioasă, care să vorbească destul şi să ştie să gătească…

– Nu-i destul, oftează madam Brodiciche. Precis că o să găsească alte defecte.

– Atunci, zice Menaşe, trebuie să găsim o fată care să-i semene total lui madam Gurnişt. Dacă o să fie exact ca ea, n-o să-i poată reproşa nimic, ar însemna să se autodesfiinţeze.

– Ne-am gândit şi la asta, se plânge madam Brodiciche. Ei probabil că i-ar place o asemenea partidă. Dar nu ştim cum a aflat de ideia asta domnul Gurnişt, soţul ei, şi se opune categoric!