Dorel SCHOR: Frunze la câini (schiță)

În urmă cu aproximativ un an, a intrat şeful în biroul meu şi m-a surprins tăind frunze la câini…

– Ce faci? m-a întrebat cu severitate.

Era clar că nu aveam de ales, aşa că am răspuns sincer:

– Tai frunze la câini…

Răspunsul meu era atât de firesc şi de explicit încât l-au pus în încurcătură. Drept urmare, în loc să mă beştelească, şeful s-a arătat interesat de amănuntele operaţiei.

– Cum procedezi? E greu?

– Nu e prea greu, dar nici prea uşor, l-am asigurat. Îţi trebuie răbdare, multă îndemânare şi, evident, experienţă. În lume există performeri, virtuoşi care obţin adevărate minuni.

– Nu mai spune! s-a minunat şeful… Precis?

– Sigur că da… Există multe foruri care taie frunze la câini, instituţii, asociaţii, sindicate, ministere, parlamente…Toţi taie frunze la câini.

– O.k., a acceptat şeful. Dar care este rostul acestei activităţi? Nimeni nu face nimic fără un rost oarecare…Trebuie să existe nişte avantaje.

– Bineînţeles, l-am asigurat. În primul rând activitatea aceasta asigură un echilibru nervos şi o relaxare musculară corespunzătoare. În al doilea rând, dezvoltă simţul artistic. În al treilea rând, stimulează inteligenţa creativă… Chiar mă miră că la noi în instituţie încă nu a luat fiinţă un laborator modern de tăiat frunze.

– La câini?

– Mă rog, asta e numai o expresie. În fazele primare se taie la câini. Urmează o etapă în care ne putem lipsi de câini, iar mai târziu, datorită capacităţii de abstractizare ne descurcăm şi fără frunze. Principiul se aplică în matematicile superioare, la calculatoare, în poezia modernă şi la costumele de baie pentru femei care, cu cât folosesc mai puţin material, cu atât sunt mai scumpe.

– Chiar am observat, confirmă şeful, dar nu am înţeles fenomenul. Dacă e aşa, eu te voi încuraja. Vom lămuri forurile superioare şi vom răspândi metoda în întreaga ramură. Şi, după acea şi în alte ramuri…

Câteva luni a fost foarte bine, am lucrat mai relaxat, fără grija pontajului, a termenelor de livrare, a normelor de îndeplinit, a relaţiilor cu publicul. După acea, au început necazurile. Au venit de sus în inspecţie, comisii peste comisii. Şeful, ce-i drept, a rămas pe poziţia lui, a susţinut, a demonstrat, a atacat. Până la urmă l-au mutat la altă sucursală, nu l-au făcut mai mic, au vrut numai linişte.

– Vor să-mi închidă gura, mi-a spus el convins. E clar că adversarii mei caută să dea problemei un aspect politic!

Dacă ei doresc un aspect politic, vor avea un aspect politic! Nu aş fi crezut, dar de când am simţit că problema va căpăta aspect politic, sunt convins că va reuşi să zdruncine inerţiile… Va apare poate şi un nou partid. De ce nu? Alegători dispuşi să taie frunze la câini ne lipsesc?